Cateva noutati

Cei care ne cunosc (mai mult, sau chiar si mai putin), stiu cat de mult apreciem lucrurile unicat, realizate de mesteri populari si de artisti hand-made. Incercam sa ii inspiram si Anei aceleasi gusturi; sper sa si reusim.

Pana una-alta, voi incepe cu un rucsac pentru gradinita, pe care nici in visele mele cele mai frumoase nu mi l-am inchipuit atat de frumos! Cum melodia “In padurea cu alune…” ii place atat de mult Anei, am ales pentru rucsac un material cu o tema vesela, plina de culoare, de copaci, de pasari si de animale din… padure! Interiorul este o explozie de culori!

Am ales si dimensiunile (ceva cam mari, insa urmeaza si un rucsacel mai mic), apoi ne-am gandit ca ar fi bine sa aiba si zone mai rezistente la murdarie si cam asta fost.

Luni l-am primit si am fost atat de incantati!

rucsac padureMultumim mult, Anca, pentru asa o frumusete de rucsacel!

Pe Anca o gasiti la http://hannadeco.ro/blog/

Eu o recomand cu mare caldura pentru inspiratie, pentru calitatea produselor lucrate de ea, pentru promptitudine.

Apoi, inca o surpriza: un proiect la care m-am gandit o vreme si pe care ma ajuta sa il pun in practica Nicoleta. Atunci cand i-am spus cam ce mi-as dori, aproape ca nici eu nu stiam prea bine ce vreau. Cateva fotografii dintr-o carte trimise de mine Nicoletei, apoi multa munca si rabdare din partea ei si rezultatul este uimitor!

iepurasi

iepurasi 1

iepurasi 3

Cei doi buni prieteni, Castanuta cel Mare si Castanuta cel Mic au venit la noi in casa nu doar pe paginile unei carti, ci si ca figurine vesele, zambarete si prietenoase.

Multumim mult, Nicoleta (http://nicomade.ro/), pentru ca ne ajuti la realizarea unor proiecte atat de… nastrusnice! Cumva eram convinsa ca spiridusilor din atelierul tau le plac povestile! Deocamdata doar cu iepurasi, dar sper sa le placa si cele cu pinguini si cele cu gargarite….

Si Anei ii plac…

 

 

Advertisements

Covorul (aproape) fermecat

Ne-am innoit. Adica Ana. Cu un covor foarte interesant, zic eu. Urmaresc de ceva vreme modele asemanatoare, dar acum ne-am si decis. L-am cumparat din Ikea (personal trebuie sa recunosc faptul ca nu imi place acest magazin: ceea ce am cautat de fiecare data a avut preturi mari si calitate care lasa de dorit).

Am avut cateva considerente cand l-am ales:

– sa nu alunece cu el: mocheta pe care o aveam a cauzat mereu cazaturi. Neavand nimic aderent pe dedesubt, Ana aluneca mereu cu ea atunci cand alerga; covorasul achizitionat are un strat inferior din latex, care impiedica alunecarea acestuia;

– dimensiunile: mocheta anterioara era putin cam lunga si intersecta “pista” de alergare a Anei. Covorasul are lungimea de 133 cm, iar latimea de 100 cm; e usor, ceea ce il face simplu de manevrat (are 1,5 kg);

– modelul: mereu mi-am dorit pentru ea lucruri care sa o intereseze, care sa ii starneasca si sa ii satisfaca curiozitatea, care sa o incite la joaca; pare sa reziste la uzura (frecat cu picioarele, roti de masini, firimituri, lichide de diverse culori);

– pretul de 39,99 lei mi s-a parut o suma acceptabila.

Cam asa au fost primele reactii:

covor 2

covor 1

Mai multe detalii despre produs sunt aici.

Bineinteles, i-am luat si o masinuta, tot din Ikea. Pentru ca aminteam mai sus motivele pentru care nu imi place acest magazin: masinutei ii scartaie rotile. Ceea ce pana la urma s-a dovedit a fi o atractie, nu un defect.

covor 3

Masinuta are si parti de lemn, si de plastic. Ca si dimensiuni – mi se pare potrivita pentru mainile Anei (latime: 7 cm; inaltime: 7 cm; lungime: 11 cm); are aprox. 200 de grame si e foarte usor de “alergat” prin casa. Costa 12,99 lei; i-as fi luat un alt model, insa asta presupunea sa cumpar un intreg set de 3 masinute – poate data viitoare.

Mai multe detalii despre produs sunt aici.

Toate au fost apreciate, folosite si, deci, utile (mai ales ca au fost vreo 2 zile ploioase…).

Spor la joaca!

Casuta de carton

Am sarit peste casuta de paie, am ajuns la cea de carton si, cine stie cand, poate vom locui intr-o casuta din caramizi… a noastra. “Cei 3 purcelusi” wannabe.

Asadar, in articolele pe care le mai citesc si eu despre cum sa-i faci pe cei mici sa invete distrandu-se, am vazut ca mai toti sunt super-incantati sa intre in diverse cutii, majoritatea de carton. Am vazut si un filmulet in care personajul principal, un bebe de aproape 1 an, a ignorat complet jucaria dar a apreciat la maxim cutia din care tocmai fusese scoasa aceasta.

Dar….. problema noastra principala (secundara, de fapt, daca ma gandesc si la bugetul familiei) este spatiul. Dupa ce cu vreo 2 saptamani in urma i-am cumparat Anei masa si scaun, unde sa mai incapa si o cutie de carton suficient de mare incat sa stea in ea si Ana.

Intamplarea a facut sa dau peste un proiect foarte interesant, aici

Cutie de carton nu a fost greu de gasit. Si a fost…. “gratis, mama soacra!”

Asa ca vineri dupa-amiaza mesterii au avut de lucru.

Ana1

Participarea mea a fost mai mult simbolica: fructe pentru Ana. Dupa cum se vede, ea s-a implicat foarte tare in acest proiect.

Bine, trebuie sa recunosc: toata casuta a fost facuta de Cristi, eu incercand sa o tin pe Ana ocupata si departe de cutter, foarfeca si alte astfel de materiale.

In aproximativ 1 ora si jumatate, totul a fost gata. Am adaptat putin proiectul casutei cum ni s-a parut noua mai bine:

– nu am taiat “podeaua” pe jumatate, ci am pastrat cartonul intreg; pentru a putea fi totusi stransa, l-am indoit la jumatate;

– am facut porti la intrare;

– am pus instalatia de la pomul de iarna.

Ana2

Ana3

Ana si-a mobilat-o dupa bunul plac: carti si jucarii.

A doua zi a plusat: a pus si pernele, asa ca in casuta citim si ne distram.

10246572_10206326577788491_3438644776497541092_n

10959380_10206326580508559_547280769252256174_n

 

Uneori ne ignora si si vede de treaba la casuta: citeste, lipeste tot felul de abtibilduri pe peretii ei de carton.

ana4

 

Si chiar e posibil sa avem mai mult loc in pat. Ana si cu mine…

ana5

Nuuuuu… glumesc. De fapt, e imposibil. Pentru ca daca intindem canapeaua, trebuie sa strangem casuta.

Casuta care, desi nu ne asteptam, rezista chiar fooooarte bine. A trebuit sa mai lipim instalatia, dar in rest totul este bine. Si sper sa o pastram cat mai mult timp, pentru ca Anei ii place. Dimineata, cand se trezeste, ne arata casuta.

Si chiar daca nu va rezista, facem alta. Cutii de carton se gasesc, costurile sunt minime, tmpul alocat construirii ei este mai mult decat rezonabil asa ca…. distractia continua!

Cum am mancat eu jucaria Anei

Cu inghitituri mici, de-a lungul catorva zile. Cam asa pot spune ca am mancat jucaria Anei.

Este vorba de aceasta:

Bomboane

I-am facut-o anul trecut, prin octombrie (nu, nu este expirata… inca… adica inca n-am mancat-o pe toata!).

Pentru ca imi place sa ii fac eu diverse jucarii, imediat ce am vazut bombonelele astea colorate mi-a venit ideea unei zornaitoare.

Sunt bomboane din orez expandat, acoperite cu glazura de diverse culori (si diverse arome, dupa cum aveam sa constat ulterior). Am cumparat vreo 200 de grame. Apoi am cumparat si un set de fluturasi de bedminton (cu care nu am facut nimic, deocamdata), pentru ca imi trebuia frumusete de cutie de plastic, tubulara.

Asadar, bomboanele au ajuns in cutie, capacele au fost bine, bine, bine, bine lipite, fluturasii nu stiu pe unde au ajuns, dar jucaria a avut efect maxim. Si chiar zornaie! Tare!!!!

Ana a folosit-o din plin si cu forta… de i s-au dezlipit capacele de vreo 2 ori, dar pierderile au fost minime: 2-3 bomboane, pe care, bineinteles, a trebuit sa le fac urgent disparute… la mine in gura.

Zilele trecute, biata jucarie chiar nu a mai rezistat… Si a cedat definitiv. Am subtilizat-o imediat pentru a nu fi o tentatie pentru Ana.

Asa ca acum e pusa bine, in dulap, si inca ne este de folos: imi creste mie glicemia cand sunt zile mai dificile!

Trebuie sa ma mai gandesc si la alte jucarii dulci… neaparat!

Jucarii pentru Ana

Acesta va fi un post-telenovela, sau serial, sau foileton… Pentru ca imi place sa fac jucarii pentru Ana. Este o activitate care ma tine si pe mine in priza (citesc cu placere blog-uri din strainatate si de pe la noi pe aceasta tema, apoi ma gandesc la ce as putea face eu pentru a stimula simturile si creierasul Anei) si ma relaxeaza in acelasi timp. In vremuri care acum mi se par dintr-o alta viata, mai reuseam sa lucrez si bijuterii din fetru, din snururi, din sfori, din pietre. Mai participam si la targuri, mai petreceam si timp cu blog-ul pe care il actualizam frecvent si care tocmai tema asta o avea: bijuterii lucrate manual.

Acum toate ustensilele si materialele sunt impachetate si asezate pe rafturile din balcon. Nu de teama ca Ana isi va baga nasucul prin ele, cat mai ales din cauza spatiului minuscul in care stam. Mai am totusi la indemana cateva cutii cu snururi, margele si pietre, si periodic scotocim impreuna prin ele, toti trei, pentru ca Anei ii place mult sa le “verifice”.

Adica asa:

WP_20141205_066

Din cand in cand ii fac jucarii…

Acum am folosit 3 borcanele de dulceata (da, am mancat-o pe toata) si urmeaza si al patrulea (pe-asta l-am mancat mai incet, pentru ca dulceata de pere cu cardamom a fost foooooarte aromata). Bun. Deci: 3 borcanele, hartie, snururi si pom-pom. Le-am asezat inauntru urmarind nuantele curcubeului.

WP_20141222_004

Apoi le-am insurubat si le-am dat Anei spre descoperire. Am incercat sa-i arat si sa o las apoi sa exerseze desurubarea borcanelor, sa testeze texturile materialelor din interior, sa incerce sa le scoata singura si apoi sa le bage la loc. Plus atractia culorilor.

WP_20141223_007

 

WP_20141223_028

 

WP_20141223_034

In mare parte am reusit tot ce mi-am dorit. Si, surprinzator, sunt inca in voga! Inca putin si il pregatesc pe-al patrulea – vreau sa pun in el sarme plusate, colorate.

Va urma!

 

Cadourile Anei

Alegerile pe care le-am facut cand am decis ce cadouri sa luam pentru Ana nu au fost tocmai usoare. Am avut insa 3 criterii: sa fie ceva care sa-i placa, ceva care sa o invete ceva nou si ceva accesibil ca pret. Pentru ca Anei ii place mult sa citim impreuna, cadourile alese sunt pe aceasta “tema”. Prima alegere a fost o carte. Muzicala neaparat, pentru ca ii place mult sa danseze. Si am ales cartea Usborne “Musical Christmas”. Are imagini minunate, sunetul melodiilor este placut, nu strident, si… este in limba engleza. 9781409585831-musical-christmas   create-spread   create-spread (1)   create-spread (2)   Sursa foto

Ana 1

Am inceput, usor, usor, conversatiile si in aceasta limba. Incerc sa folosesc cuvintele straine atunci cand ne imbracam sa iesim afara. Prima data cand am vorbit in engleza am avut parte de o privire intrebatoare. Sper sa se obisnuiasca si cu aceasta noutate.

A doua alegere a fost o pisica lucrata manual. Stiam ca ii plac pisicile. Mult. Stiu ca mie imi place hand-made. Stiu si ca lui Cristi ii plac unicatele. Si mai stim ca ocolim chinezariile atat cat putem de mult! Asa ca am ales un motanul lucrat de Cristina Popescu. motan   Este lucrat asa cum am vrut: expresie smechereasca, ochi albastri, blanita gri, haine vesele, membre mobile. Este intruchiparea textila a unuia dintre motanii mei de la tara, motan care o incanta mult pe Ana pentru ca are blana mare, este urias, toarce zgomotos si e destul de linistit. Magazinul Cristinei (unde sunt si alte minunatii) poate fi gasit aici: Cadouri cu Drag

Ana 3

A treia alegere a fost o carte de la libraria on-line Libris (partener emag, de la acestia din urma am cumparat-o, de fapt). Cartea Bear Stays Up for Christmas mi-a placut foarte mult pentru ca are imagini cu multe animale, asa ca avem ce sa povestim. Este frumos realizata, iar firul povestii mi s-a parut foarte incitant. urs 1 urs2   urs3   urs 4   Sursa foto

Din pacate… a fost o intamplare neplacuta. Desi am comandat cartea pe data de 10 decembrie, am platit-o on-line, am asteptat cuminte sa treaca 10 zile (termenul de livrare mentionat pe site), cartea nu a ajuns… Pe 23 decembrie sun la Libris – nu raspunde nimeni; stau pe “asteptare” jumatate de zi! Le trimit un e-mail mai suparat. Primesc raspuns ceva de genul: a, da, cartea dvs… hm… pai stiti, furnizorul din Anglia nu ne-a trimis un colet cu carti, dar sa stiti ca ne-a facturat… si, ce credeti, ghinion… cartea dvs. era in acel colet… ne pare rau. Deci… le pare rau p banii mei. Le raspund nu tocmai frumos si le cer sa rezolve cumva situatia. Imi dau un discount de 20% la comanda pe care deja o astept dupa Sarbatori. Hmmmm… hai ca de data asta ati scapat ieftin, ca doar numai maine nu-i poimaine si doar e Craciunul… si nici timp de conversat nu mai am.

Al patrulea cadou ales este tot o carte Usborne “How high is the Sky”? Motivul: Anei ii plac pinguinii. Mai ales cei imperiali. Ii place cum merg, ii plac zgomotele pe care acestia le fac. Deci, nu puteam rata momentul pentru inca o carte frumoasa. 9781409583202-how-high-is-the-sky unnamed (1) unnamed Sursa foto

Si mai avem un cadou pentru ea, pentru ca ii plac mult pinguinii imperiali: jucarie Ana Nu ii cumparam plusuri decat daca sunt animale foarte apropiate de realitate; iar cel ales este foarte special, fiind lucrat manual.

Sursa foto 

Ana 2

Asa ca de acum incolo avem treaba: ne jucam si citim, citim si ne jucam!

Ana 4

PS. Nu mai spun ce cadouri am primit noi, astia mari. Nici nu mai conteaza, ne bucuram ca le primim… inca.