Acest sfarsit de saptamana: duminica

Trezirea de dimineata: numai zambete si glume. Micul dejun… partial ca cel de ieri, dar parca ceva mai bogat: Ana a mancat doua bucati de cascaval cu putina paine si a rontait chiar si cateva fructe uscate.

Am mers apoi in parc, unde a primit si o banana pe care… a mancat-o. Zambetele, rasetele si glumele au continuat. Ne-am urcat apoi in masina si am mers la bazin, pentru sedinta de inot. Plecam din fata blocului, facem dreapta, apoi iar dreapta, apoi stanga, apoi dreapta si iar dreapta si… surpriza (sau nu) Ana recunoaste strada ce duce fix la bazinul de inot. Foielile se trasforma in plansete si o tine tot asa pana ajunge in apa, impreuna cu instructoarea. In 2 minute a inceput balaceala!

Dupa ora de inot – inapoi acasa, la ciorba de vacuta, la mazarea scazuta cu rosii si carne de vita (am uitat complet de marar!!!!), si la pepenele rosu.

Apoi, iar in masina: am mers la gradina zoologica din Calarasi. O idee faina de sfarsit de saptamana si pentru parinti, si pentru copii. Ne-a placut mult, chiar este pe lista de revederi vara aceasta. Desi nu sunt deloc adepta gradinilor zoologice (si nici a circurilor cu animale), totusi, pentru un copil, “fauna” de la locurile de joaca din cartier este mult mai “salbatica” si mai “periculoasa” decat multe dintre exemplarele vazute la zoo.

Intrarea: 5 lei/pers. Lume putina, poate si pentru ca cerul era plumburiu si din cand in cand rasunau tunete amenintatoare. Animale multe, insa foarte inghesuite, mai ales felinele. Putina curatenie ar fi necesara, ceva investitii ar prinde chiar si mai bine. Cum Anei ii plac paunii si cocosii, am avut unde sa zabovim.

La cusca celor 2 tigri a zarit un melc si probabil ca si daca ar fi venit cele doua feline sa-i manance din palma, tot le-ar fi ignorat. La mufloni i-a placut, aproape ca le-a dat cateva fire de iarba cu mana ei. Incaperea pasarilor i-a trezit cateva senzatii: teama, admiratie, amuzament. Ursii i-au placut, mai ales cel care, pe jumatate bagat in apa, se scarpina precum celebrul Baloo.

10986451_1027654510602774_7829308685007215133_o 11350894_10207489226533983_9063038841775971807_n 11403095_10207489072370129_1622427666699110510_n

Cand am terminat de vizitat toate aleile si toate custile, ne-am indreptat grabiti spre masina, Deja cateva picaturi de ploaie erau dubios de mari si se multiplicau periculos de repede.

Drumul inapoi in Bucuresti a inceput cu o ploaie torentiala, apoi cativa nori si la final cu soare.

Seara s-a incheiat cu un chefal la cuptor (am reusit sa-l gustam si noi doi, desi la cum l-a infulecat Ana eram convinsa ca e foarte gustos), apoi o balaceala in cada, un biberon cu lapte si cartea “Primele mele 100 de animale”, ca sa pastram inca putin frumoasa atmosfera de la Zoo Calarasi.

Advertisements

Acest sfarsit de saptamana: sambata

M-am trezit speriata, crezand ca este vineri, n-am auzit ceasul si am intarziat la serviciu. Ana era cu mana dreapta infipta in parul meu si isi sugea degetul mare de la mana stanga. Imi dau seama ca e, de fapt, sambata si adorm la loc. Pentru cateva minute, pentru ca Ana, in somn, se rostogoleste, se foieste, ajunge la capul meu, trece de el si mai-mai sa cada din pat. Nu stiu cum o prind in ultimul moment, o asez la loc dar neam sa mai adoarma. Ma ridic sa-i fac laptele de dimineata, pe care il termina intr-o clipita, cu ochii inchisi.

Adorm la loc pentru vreo 40 de minute. Apoi s-a trezit Ana: definitiv si irevocabil. Vrea in parc. Ne trezim si noi, cu o mare parere de rau… macar 5 minute sa ne mai fi lasat….

Urmeaza micul dejun. Adica nu a urmat, de fapt, nimic: nu a vrut cascaval, nici branza, nici rosii si nici mar; nici banana, nici pepene galben, nici fructe uscate. Nici macar paine! Cat s-a imbracat / dezbracat / imbracat iarasi parca imi amintesc ca a luat o imbucatura de cascaval, o jumatate de banana si un pumn de stafide si merisoare; si niste caju, dar l-a scuipat pe jos, asa ca nu se pune.

Dupa ce strangem gunoiul, bagajul si propriile persoane, pe la zece si ceva plecam spre atelierul “PIC PIC”, creat de cei de la Artelier (va avea parte de o postare separata). Ajungem si, desi toate fusesera bune si frumoase pana atunci, o apuca pe Ana un plans… cu lacrimi, suspine, tipete, tot tacamul. Ne plimbam putin si cum a inceput… asa s-a si oprit.

A fost foarte activa la atelier, mai mergem!

Plecam de-acolo: “pacr”, “pacr”, “pacr”. Bun, hai in IOR. Ajungem si mergem direct catre fantanile arteziene, dar o da cotita spre leagane. Le ia pe toate la rand, pana o cuprinde moleseala. Deasupra, nori grei, mari, negri… amentintatori adica. Se cam molesise ea asa in leagan, ba mai incep si niste picaturi de ploaie… Hai acasa. Ajungem la masina, o “montam” in scaun, urcam si noi, inchidem portierele si in secunda 2 turna cu galeata. In secunda 3 Ana adoarme asa ca n-avea rost sa mai mergem acasa.

Mergem in Auchan, la cumparaturi. De fapt doar eu, ii las pe cei doi in masina parcata la subsol. O ora m-am invartit, aproape degeaba. Dar am savurat fiecare moment in care am apucat sa citesc etichetele, sa ma uit la noutati, sa merg incet, sa nu trebuiasca sa aranjez inapoi pe raft sticle si borcane, sa nu am fel de fel de reflexe de prindere a unor obiecte de sticla de pe vreun raft pe langa care care trecuse Ana.

Inapoi la masina, Ana treaza si lihnita de foame.

Ajunsi acasa, a vrut neaparat sa manance ciorba tinand in brate doua moristi de vant, doua tricouri, o pereche de pantaloni scurti si o punga cu confetti. A, si sa stea la mine in brate. Evident, a acceptat sa-i dau eu ciorba. Felul doi l-a mancat singura.

Apoi a inceput balamucul: a vrut sa faca singura baloane de sapun, dar pana la urma a reusit sa verse tot recipientul cu solutia respectiva: pe ea, pe mine, pe scaun, pe jos. Ne-am apucat sa stergem. Mai sta ce mai sta, vrea apa din “canca”. I-am dat cana cu apa, a sorbit putin si restul a aruncat: pe pat, pe ea, pe mine, pe jos. Toata cana. Ne-am apucat iar sa stergem. Vrea sa se joace cu confetti si cu o punga cu margele de-ale mele, din cele mici, de nisip… minuscule adica. Nici nu am tresarit cand le-am auzit cazand pe jos si imprastiindu-se in toate colturile camerei. Am scos “armele” grele: aspiratorul, mopul si galeata. Si asa am facut curatenie aproape generala! Pana cand a scos Ana cretele proaspat cumparate…

De somnul de dupa-amiaza nici nu mai putea fi vorba, asa ca, pentru a preintampina alte dezastre, am iesit afara, in parc. A fost bucuroasa, a facut o multime de baloane sa sapun! Ba chiar la un moment dat, batand vantul foarte tare, se faceau baloane fara ca Ana sa mai schiteze vreun gest, spre marea ei nedumerire!

Intorsi acasa, a urmat cina: un fel de salata cu orez, legume mexicane, capere, ceapa murata, masline, ciuperci si ton. A fost prima data cand i-am dat capere, asa ca o urmaream cu coada ochiului. A bagat in gura, a mestecat, s-a strambat… Zic: pana aici a fost. Daaaaaar… foame mare: mai ia si a doua, si a treia imbucatura! Zice: “Iece”. Mda.. rece… ca asa e reteta. Si apoi se infrupta. Minune: o aud “place”, “place”. Doamne-ajuta, aleluia!

Apoi a zis “nani”, asa ca ne-am pregatit intai de baie: asta-seara am umplut cada si a avut liber la balaceala. Pentru prima data a vrut sa inoate in cada, singura, pe spate. Cu putin sprijin din partea mea, pentru siguranta, a reusit sa arunce jumatate de apa din cada prin toata baia. Dar macar a inotat!

Apoi a urmat laptele de seara: tetina noua la biberon, a studiat-o dupa prima inghititura si a decretat: “Alta!”. Ordin executat!

O zi frumoasa, linistita, memorabila… Una peste alta, o zi obisnuita cu Ana.

Sfarsit de saptamana

La sfarsitul saptamanii trecute am pornit in cautare de locuri unde sa ne petrecem timpul liber, in afara Bucurestiului. Preferabil fara aglomeratie, fum de tigari, tipete si injuraturi. SI sa fie la aer. Si cu animale, desigur.

Asa ca prima oprire a fost la Domeniul Greaca.Pe drum pana acolo Ana a adormit. Asa ca, dupa ce am ajuns, am stat mai bine de jumatate de ora in masina, ca sa se trezeasca singura; nu am riscat sa fie morocanoasa daca o trezeam noi.

11225747_1015678788467013_3749020888620454601_n

Cand a terminat puiul de somn, am iesit, in fine, la aer. La Domeniul Greaca exista piscina pentru adulti, dar si pentru copii. Nu le-am testat de data aceasta, pentru ca nu venisem dotati cu cele necesare. Exista si loc de joaca pentru copii, insa nu este nici macar un strop de umbra in jur. Si cum week-end-ul trect a fost canicular… am decis sa-l ocolim. Pentru a ajunge la locul de joaca, trebuie platit accesul la piscina.

Am mers tinta la ponei. Au inseuat oamenii pe cel mai bland dintre ei, speranta noastra fiind ca Ana va vrea sa si urce in sa, cu noi pe-alaturi. Nici pomeneala! Am platit 30 de lei pentru 15 minute de stat langa ponei. Nici macar nu s-a uitat la el, ci a scotocit to timpul in punga cu hainele de schimb luate de-acasa. Putin i-a atras atentia micutul manz, insa mai mult s-a ferit de el, decat sa incerce sa-l atinga.

Bun…. Dupa 15 min., am plecat catre terasa. Era cam devreme pentru ora mesei, asa ca am plecat catre Casa Vlasia. Aici am inceput cu masa de pranz, am vazut piscina, dar am continuat cu putina muzica live si un ventilator urias, ce i-a placut mult Anei:

11402857_1014212198613672_4137245960427531366_o

Si am continuat sederea noastra la ferma. Este o ferma adevarata, cu rate, gaste, gaini, bibilici, magari, vaci, cai, capre, caini si porci. Cei din urma i-au placut cel mai mult Anei, pentru ca erau si 2 scroafe cu purcei de o saptamana… mici, roz, cu picioare inca nesigure si urechi transparente!

I-a placut si mirosul de balegar, i-a placut si namolul… cred ca s-ar fi alaturat bucuroasa porcilor Mangalita, care sa tavaleau pe toate partile…

Am cantarit mult daca sa alegem Casa Vlasia sau Ferma Animalelor. Am mai intrebat pe ici, pe colo, si concluzia a fost ca cele doua nu se compara. La Casa Vlasia Ana a intrat in cardul de gaste, cat pe ce sa se duca sa ia ouale din cuibar, o capra s-a gandit ca rochia mea cu flori este de mancare… si tot asa. La Ferma Animalelor totul mi se pare foarte comercial, putin fals, ceva mai mult limitat si, mai ales, super-aglomerat. Pentru mine o ferma este altceva, in primul rand diferit de o gradina zoologica (asa cum imi pare Ferma Animalelor).

Am plecat cu greu de-acolo, ne-a placut tuturor foarte mult.

11416399_1015552445146314_4815226319768501470_o

La intoarcere am facut o oprire si la campingul Casa Alba, din Baneasa. Ne-a placut tare mult ceea ce am vazut: copaci, loc de joaca in apropiere, restaurantul Casa Alba in zona, loc pentru corturi, dusuri cu apa calda non-stop si toalete foarte curate. Costul este de 30 lei / persoana / zi. La cort.

Ana dormea, asa ca oprirea noastra a fost scurta. Data viitoare, insa, venim cu tot calabalacul: cort, saltele, etc.

Dupa ce am plecat de-acolo n-am mai ajuns acasa, ci in parcul Tineretului, la fantana destinata copiilor. Si cum era foarte cald….

10317548_1014880398546852_1888418943364738611_o

10170808_10207337236774334_3064429899092746934_n

A doua zi, duminica, am fost la inot. Langa cladirea ce adaposteste bazinul, exista un grajd. Cu 3 cai, folositi pentru antrenamentele echipei de pentatlon si pentru concursuri. Am luat de-acasa mere, morcovi, pastarnac si patrunjel, iar dupa ora de inot ne-am infiintat la grajduri. Ana a fost super-incantata sa vada cum imi mananca caii din palma. Data viitoare a spus ca le va da ea sa manance. S-o vad si pe-asta… Cred ca, de fapt, ii plac mai mult caii decat poneii. Mi-a spus clar ca poneii nu-i plac pentru ca au picioare mari si ea este mica.

Dupa-amiaza, inapoi la balaceala: de data asta si cu mai multe schimburi de haine, si prosop dupa noi!

10312670_10207337233774259_2319082200336022505_nSi nu, fantanile arteziene nu au fost suficient de multe…

11402683_10207337242214470_2095418199758298728_n

Cam asa au fost zilele de 13 si 14 iunie 2015: su-per-be!

La salina Slanic Prahova

Dorinta de a nu mai frecventa locurile de joaca dintre blocuri este atat de mare, incat am inceput sa cautam alternative. Una dintre ele a fost salina Slanic Prahova.

Asa ca sambata dimineata ne trezim in intarziere pentru vizitele deja programate: clasica poveste cu opritul alarmei “ca mai stau 5 minute”. Reusim sa ajungem relativ la timp: eu la medicul homeopat pentru consultul regulat al Anei, iar Cristi cu masina la ITP.

Ne revedem acasa si, dupa o gustare de dimineata (Ana mananca 2-3 feliute de cascaval si una de branza, cateva curmale si putin iaurt), ne hotaram sa mergem la salina. Sigur, Ana face caca inainte de plecare, o schimb dar in graba trantesc si sparg o sticla cu sirop, stergem pe jos, apoi Ana vrea sa scoata din sertar toate ojele mele, nu vrea sa se incalte etc., etc., pe la 12.00 plecam. Drumul pana la Ploiesti se lungeste cu statul in trafic, dar asa cum prevazusem, Ana doarme. Se trezeste aproape de Grota Miresei, restaurantul din Slanic unde ne-am gandit sa ii dam sa manance de pranz inainte sa coboram in salina.

Comandam ciorba de vita – a mancat o pastaie de fasole verde din ea si atat. Comandam piure de cartofi cu ficatei de pui – a luat o imbucatura din care a mancat piureul si a aruncat ficatelul, apoi a mai luat o singura data piure si a decretat solemn: “Nu mi placi!”. Si asta a fost.

Plecam catre salina: ultima intrare in subteran este la ora 15.00, ultima iesire din subteran este la ora 16.00. Program de sezon turistic, ce sa mai zic!

Cumparam bilete (20 de lei / adult), ne urcam in microbuzul de la ora 15.00 si iata-ne porniti spre mina.

Salina 4

Drumul de 20 de minute pana in subteran a fost foarte interesant pentru Ana: pentru ca ei ii place foarte mult sa mergem cu masina prin tunel, iar acum era unul imens! La un moment dat mi-a aratat un cablu de pe perete, foarte lung, si a inceput sa sasaie; mi-am dat seama ca si-a amintit de sarpele luuuung si verde din cartea lui Eric Carle “Vrei sa fii prietenul meu?” si am povestit putin despre personajele principale.

Ajungem in salina si totul a fost mult mai linistit decat ma asteptasem: nu stia unde sa se uite mai intai, desi initial nu a vrut sa coboare de la mine din brate.

Salina 3

Am strabatut toata zona deschisa publicului, apoi am ajuns la leagane si tobogane si acolo am ramas. A inceput sa alerge, sa se catere peste tot si sa se urce in toate acele jucarii improvizate.

Salina 2

Am plecat ultimii. Si cu discutii, cu negocieri… Pana la urma, a trebuit sa o cam iau pe sus pentru ca la ora 16.00 era ultimul microbuz.

Mi-a dat de inteles ca-i este foame, mi spus clar ca nu vrea ciorba, dar am primit un “Daaaaaa!” foarte entuziast cand am intrebat-o de mamaliga cu smantana. Abia asteptam sa ajungem inapoi la restaurant, caci oboseala + foame = Ana ca o bomba cu ceas; chiar ma gandeam ca nu va manca de oboseala, si nici nu va dormi de foame.

Ajungem la suprafata si ne invaluie iar mirosul florilor de salcam. Ajungem si la restaurant si nici nu mai deschid meniul: stiu exact ce vrea. Ihi… stiu, dar nu azi: a luat de 2 ori din mamaliga si de 3 ori din smantana.

Restul timpului si l-a petrecut la o micuta fantana arteziana, cu mainile in apa, cu parul ud fleasca si cu noi atarnati de ea, pe rand.

Salina 1

La final a trebuit sa-i usuc parul: am incercat cu servetele, dar apoi mi-am amintit ca am vazut la baie uscator de maini. In 2 minute avea tot parul uscat, dupa ce am tinut-o sub uscator, pe sold, miscandu-mi mana sub senzorul aparatului cu pricina.

Pe drumul de intoarcere a dormit pana la Snagov, cand ne-am oprit la Marina Port ca sa vedem zona de campare: intentionam sa deschide curand si oficial sezonul de mers cu cortul. Din pacate, dezamagire maxima: nu mi-a venit sa cred cata mizerie era acolo. Asadar, mai cautam.

Ajunsi in Bucuresti, acasa am pus masa: ciorba de gaina si tocanita cu cartofi… a mancat mai mult decat noi! Am intrebat-o daca ii este foame; raspuns: “Daaaaa!” Am intrebat-o si daca mai devreme i-a fost foame: “Nuuuuuu!”.

Asadar, o zi mi-nu-na-ta!!!!