Despre vacanta de vara. De vara trecuta.

Afara ploua, ba poate chiar e lapovita, suntem in mijlocul iernii, dar mie tocmai mi-a venit cheful sa revad fotografii din vara trecuta. Atat de dragi imi sunt! Si cumva abia acum pot asterne cateva randuri despre ele.

Plecarea atat de indelungata din Bucuresti, doar eu si copiii pe capul maica-mii, a fost o decizie care mi-a dat putin de gandit, in primul rand pentru ca eram departe de pediatra copiilor. Insa grijile au fost inutile, copiii nici macar nu au stranutat.

Vara trecuta a fost una dintre cele mai frumoase. Partial mi-am retrait copilaria, alaturi de ei. Spun “partial” pentru ca ai mei nu m-ar fi lasat sa fac toate traznaile care mi-ar fi trecut prin cap. Asa cum am facut eu, spre o eterna socare a maica-mii. Aproape 5 luni de zile am fost intr-un loc pe care inca il putem numi “la tara”. Si am avut parte de o multime de evenimente, pe care am incercat sa le apreciem asa cum se cuvine, sa ne bucuram de ele si sa le pastram in suflet si in imagini pentru mai tarziu.

Am sosit tocmai bine: vreme placuta, de stat pe iarba in gradina.


Si era vremea cireselor!

O convinsesem pe mama sa puna oua de gaini pitice la clocit, asa ca puii scosi la Paste erau deja maturi si colorati.

A urmat apoi vremea caiselor si a pepenilor.

 

 

Cat de bine era ca puteam manca afara, in curte! Vremea fiind calda si copiii stand mai mult dezbracati, curatarea lor dupa mesele copioase era floare la ureche; desi Stefanel gusta mancarea cu tot corpul lui!

Asadar, dupa fiecare masa, luam sticle cu apa incalzite la soare pe acoperisul casei, si ii spalam in curte din cap pana in picioare.

Gradina a fost locul unde am petrecut mult timp. Gradina si curtea pasarilor, tarcul ratelor…

 

Le-am aratat si cum imi faceam eu palarie din frunze (pe atunci de lipan, acum de dovleac), si cum imi faceam unghiile cu petale de flori.

I-am lasat sa manance tot ce aveam prin gradina, imediat ce au cules. Marea pasiune a lui Stefanel: tufa de salvie, din care rupea si mesteca manunchiuri intregi.

Piata a fost un alt loc referat: fie ca mergeam dupa fructe, dupa legume, dupa boboci de rata sau mirodenii, era o plimbare placuta! De fiecare data Stefanel primea de la precupete si cate ceva de “rontait”.

Mersul la targ (la obor, cum zicem noi), dupa varza si dupa graunte pentru pasari, la ore foarte matinale, a fost distractiv. Se si vede de ce: mergeau copiii in carut, ba mai primeau si cate un colt de paine, moale si cald, ca n-aveam vreme de mic dejun.

Prieteni de nadejde au ramas tot motanii (Ruby si Paul) si cainii (Labus si Patrocle). Motanii mai ales: mare amatori de mangaieri si jocuri, dar si de lectura cand era vreme de stat in casa.

Jucarii nu le-am luat de la Bucuresti: ar fi fost inutile, caci betele, cutiile, pietrele, pamantul si baltoacele au fost foarte apreciate!

Am avut parte si de activitati ceva mai elevate: am redescoperit biblioteca oraseneasca, de unde am imprumutat carti toata vara (si pentru mine, si pentru ei) si am participat la tot felul de ateliere organizate tot de aceasta institutie in parcul vechi din oras. Ba am fost chiar si la un concert folk, si la un film de desene animate, in aer liber.

Cand a fost cazul, au si muncit: in gradina la strans iarba, cautat rame si plantat butasi de zmeura.

Am umblat dupa fructe si legume de pregatit pentru iarna, dupa verdeturi si, evident, dupa struguri pentru must.

 

Au fost si cateva “activitati” absolut obligatorii. Prima: inaltarea zmeului imediat ce au venit zilele mai tomnatice si vantul a fost prielnic.

Si a doua a fost participarea obligatorie (7 zile la rand adica) la balciul anual, unde, obligatorii de asemenea au fost: datul in “calusei” (care au devenit masinute), in masinute (diferite de primele), in corzi, gustatul de vata pe bat, gogosi calde si turta dulce (salba e pusa la pastrare).

Foarte frumos a fost cand (dupa alte insistente la maica-mea), au iesit din oua 4 pui de gaina. Si Ana a fost acolo sa vada! Nu pot uita uimirea, bucuria, incantarea, teama, nerabdarea, curiozitatea din privirile ei. Asteptase 3 saptamani momentul asta. M-am bucurat enorm ca a putut trai o astfel de experienta.

In rest, libertate totala. Au vrut desculti, au umblat desculti. Au vrut fructe din pom, s-au dus si si-au luat. Au vrut balti si noroi, pai au avut parte de ele. Stefanel a inceput vacanta mergand de-a busilea si a terminat-o stand in picioare!

Atata vreme cat nu s-au accidentat (sigur, vanatai si zgarieturi destule, dar asta i-a transformat in eroi, caci orice julitura era o rana serioasa, despre care povesteam cateva zile), au avut toata libertatea din lume.

Caci asta e o adevarata vacanta de vara, nu?!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s