Dupa vacanta

Sfarsit de aprilie – inceput de mai: adica o vacanta de 2 saptamani departe de Bucuresti. Adica nu chiar foarte departe… la Rosiorii-de-Vede, colea in Teleorman.

Prima saptamana ne-a adus doar vreo 3 zile cu soare; cea de-a doua, tot cam asa. Cand ploaia se mai domolea, ieseam afara prin balti. In rest, daca a plouat cu galeata, ne-am facut de lucru prin casa.

Am plecat croita sa ii arat Anei cat mai multe despre ce inseamna sa traiesti intr-o zona ce inca se poate numi “la tara”. Acasa la Rosiori avem dotari minime, ceea ce poate fi frumos, dar uneori incomod si chiar frustrant.

La plecarea din Bucuresti am luat de pe drum 4 boboci de gasca si 30 de pui de gaina.

13002433_1200877213280502_9186961883124120367_o

I-am comandat cu ceva timp in urma, de pe site-ul Omfal, o roaba si un set de ustensile de gradinarit. Ajunsese coletul asa ca a avut placerea de a-l deschide. La Rosiori era soare si senin, asa ca am mers in gradina, la jumulit de iarba pentru gaini.

13055726_1200938583274365_5229537557752620519_o

O activitate preferata a fost mutarea pamantului dintr-un razor intr-altul. Cu tot cu semintele deja incoltite…

13086772_1200974953270728_9160579777416230944_o

Apoi au inceput zilele ploioase: zile de stat in casa, cu pisoiul si papusa care a fost candva a mea si care (sper eu) o va ajuta pe Ana sa accepte mai usor aparitia fratelui mai mic.

13063183_1201700396531517_7355628848628676687_o

Am adus si bobocii de gasca si puii de gaina in casa.

12970807_1201701536531403_2317792288402709981_o

In scurtele perioade in care ploaia se oprea, sau macar nu mai turna cu galeata, ieseam afara. Razorul cu lalele era plin de culori, insa nu prea am reusit sa ne bucuram de ele asa cum mi-as fi dorit.

11224506_1201702636531293_1320846096071131652_o

Am implicat-o pe Ana in toate activitatile legate de ingrijirea vietatilor din gospodarie: mai ales ca i-a si placut foarte mult…

13086901_1202175656483991_2719550681174141896_o

Am trimis-o cu ei la pascut iarba, atunci cand s-au obisnuit si ea cu ei, si ei cu ea:

13076854_1202256966475860_5474216686592172929_n

La cateva strazi distanta, cunoastem pe cineva cu capre. Si iezi in perioada asta… Asa ca le-am facut o vizita:

13048236_1202354309799459_1321828271011678528_o

Apoi iarasi ploaie cateva zile…. Asa ca am pregatit impreuna cateva ornamente pentru Paste. Eu pregatisem o punga plina-plina, insa am lucrat cand, cat si ce a vrut ea.

13047977_1202823169752573_7856756847099176185_o

Rezultatul muncii ei m-a surprins: un ou de Paste negru, un iepure albastru fara ochi… Bufnitele sunt facute cu cateva zile inainte, cand eram inca la Bucuresti.

13047899_1202857636415793_4611946182614663272_o

Si apoi iarasi afara, prin balti.

13072673_1202824443085779_1997797444956792765_o

O plimbare pe la librarie, o alta zi cu soare si cateva ustensile au tinut-o ocupata o vreme:

13072703_1203505309684359_3347349716667627192_o

Ploaia a avut si partile ei bune, evident: toata gradina udata, toate semintele si rasadurile inveselite. Si multe rame pe sub buturugi, caramizi, prin pamant.

13087211_1203520989682791_8736189662184524615_o

Mie nu mi-e sila sau frica sa pun mana pe rame. Am incercat sa o invat acelasi lucru. Insa Ana a dus totul la un alt nivel: baga mana in borcanul in care colcaiau ramele si cauta una anume….

Si dupa scarmatul prin pamant, avea pretentia ca Ruby (motanul cel alb) sa o lase sa-l mangaie.

13047675_1203607499674140_7107096719567195387_o

Sigur, bobocii de gasca sunt frumosi, dragalasi… insa mananca iarba. Multa. Si ce ramane in urma lor, trebuie curatat.

13077054_1204718996229657_5836356364418220931_n

A urmat si ziua in care am vopsit “oficial” oua. Nu toate culorile au fost la inaltimea asteptarilor, nu toate ouale au rezistat cu stoicism “tratamentului” de infrumusetare.

13047815_1204755942892629_3103932603694933525_o

Am avut o placere deosebita sa culegem florile socului din fundul gradinii. Si apoi sa facem socata (reteta fara drojdie si zahar, a iesit o bunatate) pe care Ana a savurat-o mai mult decat am facut-o eu!

13120009_1205406739494216_5243429799699520175_o

Apoi iarasi zile cu ploaie… Ploaie ce nu ne-a lasat sa ne bucuram de salcamii in floare si de parfumul lor.

13130857_1207356772632546_7980255687715152991_o

In continuare, am incercat sa pastram rutina zilnica: cules iarba pentru bobocii de gasca.

13173090_1207921615909395_3662041368730444466_o

Si printre firele de iarba… surpriza: am zarit capsunele ce incepeau sa se coaca!

13173322_1207923389242551_2182940758195178423_o

O jumatate de zi am lipsit de-acasa cu treaba, si cand m-am intors, Ana si mama facusera o placinta cu branza. Mirosea de la poarta a vanilie, a lamaie… Ana o adulmeca la fiecare 2-3 minute. Bineinteles, cand s-a racit si am taiat-o, a mancat cateva imbucaturi si nu a mai vrut.

13131278_1208614939173396_3902607895970770110_o

Serile ni le petreceam in gradina, cand vremea era frumoasa. Mai ales ca eram insotite de Ruby si cateva privighetori care probabil au cuibarit prin gradinile caselor ramase pustii de-a lungul timpului.

13131673_1208816575819899_4219679220933900017_o

Si in ultimele zile de vacanta am mers la piata. Dupa rasaduri.

13130940_1209193842448839_1665367909012242041_o

La intoarcere ne asteptau bobocii de gasca.

13131382_1209194255782131_6339991787359920647_o

Am plantat apoi toate rasadurile: rosii, ardei, gogosari, vinete, leustean, cimbru si busuioc.

13130853_1209222759112614_3984876928808275010_o

13147510_1209223102445913_6892693872140181324_o

Si le-a udat. Cu simtul raspunderii… Desi tot cerul era innorat, se auzea deja tunand si a urmat o ploaie torentiala.

11160653_1209256735775883_4705620213203771767_o

Ne-am bucurat de vacanta. De aer curat, de pamant, de privighetori, de Ruby si de Labus. De balti ramase dupa ploaie. De boboci de gasca incolonati in spatele Anei (care nici macar nu stia uneori ca este urmarita). De behaitul iezilor, de laptele proaspat muls, de piata aglomerata. De mirosul socului, al cimbrului si al busuiocului din gradina.

Si eu m-am bucurat ca Ana incepe sa iubeasca atat de multe lucruri cu care si eu am crescut. Si ma gandesc deja ca nu cumva sa gresesc: poate o invat sa fie atasata de lucruri care candva vor disparea, si va incepe si ea sa simta, treptat, un gust usor amar atunci cand isi va aminti de copilarie, despre atatea lucruri care acum ii umplu viata, si care probabil vor disparea candva; sau poate nu….

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s