Seara la 2 ani, 4 luni, 22 zile

Ieri, inainte de somnul de pranz, Ana imi spune ca vrea sa manance mere coapte si dovleac copt dupa ce se va trezi. Evident, am prestat cele solicitate cat timp a dormit ea. Am lasat-o sa se trezeasca singura, sa isi intre in ritm, apoi am intrebat-o ce ar vrea la gustare. Mi-a spus foarte clar ca nu vrea nici mere coapte si nici dovleac, si chiar s-a tinut de cuvant, rezistand mirosului imbietor de scortisoara. Dupa un timp, eu am inceput sa mananc o banana. Desigur, am intrebat-o si pe ea daca vrea. Da, voia, dar sa nu-i dau din cea deja inceputa. Desigur, o banana proaspata, din care a muscat de 2 ori si mi-a spus ca nu mai poate. Ok. Incerc din nou sa o servesc cu mar copt. Nu categoric. Dar mar crud, proaspat? O, da, este entuziasmata. Ii aduc marul; mi-l cere intreg, necuratat. Bine. Da sa muste din el… il vrea feliat. In regula, feliez marul. Ia o felie. Si atat. Oooookkkkk. Clar nu-i este prea foame, asa ca decid sa imi suspend orice oferta pana la cina.

Vrea sa se joace cu lego. Scot placa mare, placa mica, piesele. Incepe sa construiasca ceva…. mmmm…. nici macar o piesa nu-i este pe plac.

Intre timp, vine Cristi de la serviciu. Asa ca Ana vrea sa strangem lego. Ceea ce facem.

Apoi Ana vrea sa picteze: pensule, acuarele, bloc de desen… Face cateva picturi pe hartie, apoi incepe sa coloreze suportul acuarelelor. Cristi incearca sa ii explice (calm), ca daca va continua sa foloseasca atat de multa culoare pentru suport, nu va mai avea pentru tablouri. Ana: “Nu-mi spune asta, ma sperii!”. Evident, a cerut apoi servetele umede ca sa stearga acuarelele….

Urmeaza cina. O intreb ce ar vrea sa manance (stiam deja, dar voiam sa ma asigur… din nou…). Imi cere paste. Asta aveam stabilit deja in meniu, asa ca se fac pastele cu sos rosu (ardei si rosii) pentru Ana. Ia cateva, apoi vrea si din mancarea noastra: varza calita. Desigur, ultima a fost preferata. Nu avea carne, dar ne-a spus ca “atunci cand va fi mare, mare, va vrea si carnati in varza.”

Restul serii… obisnuit: alergat prin casa, cateva trante, ras, baie, si pregatire de somn. Vrea sa stinga ea lumina. In regula, doar ca o vad cum tot trage de timp. Asa ca ii spun ca voi stinge eu lumina daca nu se decide ea sa o faca. Mai sta, se mai gandeste, parca s-ar apuca de joaca… Sting eu lumina. Ma apostrofeaza: “Nu asa, mami! Nu-mi place asa, fortat!” Asa ca aprinde lumina si o stinge. Ea singura, cu manuta ei. Asa a fost multumita.

La culcare, evident, vrea cartile “Hoinari prin anotimpuri”; si Primavara, si Vara, si Toamna. Asa cum vrea de vreo 3 saptamani incoace. Stie toate personajele. Mult mai bine decat mine (da, uneori o contrazic, si apoi imi dau seama ca are dreptate). Ne lipseste Iarna. E vital sa o gasesc!!!!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s