De vorba cu Ana: minciunele

Ana are o imaginatie bogata. Din ce in ce mai bogata. Lucru dovedit de conversatiile purtate, de argumentele si discutiile avute in ultima vreme. Am observat insa ca incepe sa spuna si minciuni. Partial, incep sa imi dau seama de ce, insa este clar un subiect despre care va trebui sa incep a ma documenta mai serios.

Prima intamplare: eu la bucatarie, ea si Cristi in camera. Ana bea apa dintr-un pahar, iar ce ramane varsa pe jos. Cere servetele si incepe sa stearga apa de pe parchet.

Cristi: – Ce s-a intamplat?

Ana: – Am stranutat.

Cristi: – Si cum s-a varsat apa?

Ana: – Uite asa! Si face un gest larg cu mainile…

A doua intamplare: zilele trecute am impodobit pomul de Craciun. Printre ornamente, si un clopotel de ceramica ce are, de acum, mai mult valoare sentimentala. Clopotelul l-a spart ea anul trecut pe vremea asta, insa am reusit sa-l lipesc eu.

Vrea sa ia ornamentul respectiv, insa, pentru a preveni accidentele de orice fel, incerc sa-i explic de ce ar fi bine sa-l lase la locul lui:

Eu: – Uite Ana, ornamentul acesta este spart si se poate strica foarte usor. Mai tii minte cine l-a spart? (evident, nu ma asteptam sa-si aminteasca)?

Ea: – Nu…

Eu: – Anul trecut ornamentul a fost spart de o fetita cu ochi albastri; pe fetita o cheama Ana. O cunosti?

Ea, dupa ce ia telecomanda aparatului foto, pe care o foloseste ca telefon mobil: – Alo? Da? A, e o persoana noua, nu o cunosc!

Nu am citit (deocamdata) foarte mult despre motivele care ii determina pe copii sa minta. In cazul ei, cel mai probabil pentru a ne face noua pe plac: nu, nu ne place sa vedem cum arunca pe jos mancare sau apa (a fost o etapa, credeam ca s-a incheiat). Si nici nu ne place sa distruga lucruri, desi aceasta este o metoda eficienta de a invata atat de multe despre ceea ce o inconjoara. Este insa evident ca va trebui sa ne schimbam abordarea. Si sa ne bucuram de imaginatia ei bogata: uneori povesteste cu multe detalii diverse intamplari imaginare, despre care stim sigur ca nu au avut loc; insa o face pentru ca noua ne place sa o ascultam, ei ii place sa incerce pronuntarea unor cuvinte noi si, mai ales, ii place sa ofere detalii la intrebarile noastre provocatoare.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s