De vorba cu Ana

Imi este tot mai greu sa tin pasul cu toate cuvintele, propozitiile, frazele spuse de Ana; nu apuc sa notez mai nimic. Totusi, cateva cuvinte sunt absolut memorabile. In plus, felul in care le rosteste, ne face sa o provocam mereu:

  • dadasi = adidasi;
  • businele = bufnitele (asta a fost o provocare);
  • duduci = gugustiuci;
  • cafune = capsune;
  • cafe = capse;
  • imioare = inimioare.

Bineinteles, are grija sa ne “sanctioneze” fiecare greseala:

  • “Nu vorbi cu gura plina!”
  • “Pune mana la gura!” (daca stranutam sau tusim);
  • “Oamenii dorm acuma!” (daca vorbim ceva mai tare).

La masa ea trebuie sa manance prima, asa ca tot timpul se asigura inainte: “Tu stai la rand, da?”.

Astazi de dimineata, in masina, in timp de mergeam la gradinita, imi spune: “Cand vine zapada, vin vabiutele, duducii si veveritele la geam la soare” – asta pentru ca alaltaieri am pus pe pervarz o hranitoare pentru pasarele, in care am pus floarea-soarelui.

Si tot in dimineata asta a fost atat de surprinsa cand a vazut noul meu ruj; zambind cu gura pana la urechi, imi spune: “Cand o sa fiu mare-mare, o sa am si eu buzele rosii.”

Dar cea mai frumoasa propozitie din ultimele zile a fost aseara: “Mi-e dor de cartile mele”. Pentru ca in continuare citim, citim, citim… Cred ca avem o saptamana de cand nu am mai deschis calculatorul acasa, nu mai zic de cand nu am mai citit si noi o stire, de cand nu am mai vazut un film. Insa petrecem timpul si mai placut: vorbim cu Ana.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s