Despre aprobari

Acum vreo 2 saptamani eram toti trei intr-un supermarket. La casa de marcat, in raft, vede Ana oua Kinder. Evident ia unul si vine cu el la mine: “Luam? Plintim?”. Evident, ea nu gusta asa ceva, dar parca i l-as fi luat. Ii spun serioasa: “Intreaba-l pe taica-tu!”. Cu oul Kinder tinut in manuta ridicata, se duce la Cristi: “Da? Luam? Plintim? Da?” Cristi se intoarce putin catre mine si ma intreaba in soapta: “Ce-i zic? Il luam?” “Da, zi ca da!”

Ajungem acasa si Ana pune oul in frigider. A stat acolo pana l-am gasit eu, dupa cateva zile. “Hei, Ana, uite oul cu surpriza!”. Desfacem toate ambalajele, pe rand: intai dam jos staniolul, apoi ambalajul maro de ciocolata (l-am mancat noi doi la bucatarie, pe furis), apoi deschidem si cutiuta galbena. Surpriza era un dragon zburator, numai bun de aruncat prin casa.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s