Placerile Anei

Ca sunt placeri, fixuri, manii sau cum sa le mai spun, am invatat sa traim cu ele. Trec peste mazgalitul peretilor cu carioca, aruncatul mancarii pe jos si varsatul apei din cana dupa ce se satura de baut… astea sunt intamplari pe care noi, ca adulti, le-am putea preveni dar nu reusim mereu. Ne straduim in continuare!

1. Suge degetul mare de la mana stanga; de la 8 luni. Mare parte din vina imi apartine – nu am nicio scuza ca nu m-am informat din timp. Cert este ca am urmat orbeste sfaturile pediatrei, care a insistat sa nu-i dau suzeta; recunosc, a fost ceea ce am vrut sa aud. Apoi i-am spus de deget si mi-a spus sa stau linistita, ca o dezvatam noi. Suptul degetului insa s-a accentuat, moment in care am decis iara sa discut cu dansa. Mi-a sugerat sa i-l infasor in leucoplast. A fost o mare greseala, pentru ca Ana a molfait degetul pana a dezlipit leucoplastul si l-a tinut in gura; am stat langa ea, asa ca am observat si i l-am scos, altfel se putea ineca cu el. De atunci nici ca am mai folosit asa ceva. De substante amare, ardei iute si altele asemenea nu am aflat lucruri bune; deci nici nu le iau in calcul. Ii mai spun uneori ca este bine sa scoata degetul din gura, caci sunt microbi care intra a ea in gurita si se aseaza pe dinti; uneori ii mai spun si cat sunt de fericita ca scoate degetul din gura. Ultimele doua solutii merg, dar nu mereu. Cat despre momentul in care suge degetul: nu are o preferinta… poate fi la culcare, cand e nervoasa, cand sta in scaun in masina la drum lung. Nu merge cu distragerea atentiei decat foarte rar. Pe langa faptul ca a inceput sa faca batatura la deget, ca dintele stang e o idee mai in fata, m deranjeaza foarte tare ca baga in gura toti microbii de pe mana…

2. Ma trage de par. Rau de tot… Si daca ma aplec sa ma incalt, vine de oriunde ar fi si isi infige mana la mine in par. Uneori e dureros, alteori placut….depinde de dispozitia pe care o are si cat de tare ma trage. E in stransa legatura cu punctul 1: imediat ce imi atinge o suvita de par, baga si degetul in gura. Noaptea este horror, caci ma ia din somn cu paruiala zdravana…

3. refuza categoric rochitele. Nici sa nu le vada. Si nu doar ca e foarte cald afara, dar ii sta si atat de bine cu ele…. Am incercat sa desenem impreuna rochite, sa discutam despre anotimpuri si cum ne imbracam vara cu rochite, am incercat cu carticica despre ce imbracaminte poarta o fetita, i-am aratat ca si eu pot rochie… Nimic nu merge: cum le vede, sterge cu ele pe jos. Cu greu accepta o anumita “pusta”. Cand vine vorba despre imbracaminte, nu iese din “bluza” si pantaloni… inca pana acum vreo saptamana nu ccepta decat pantaloni lungi… de cateva zile vrea “cutzi”. Mor eu de cald cand o vad cum se imbraca… ca sa nu zic ce rau imi pare de rochitele ce zac in sifonier… Pun pariu ca la iarna vor fi in voga!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s