Saptamanile 16 si 17 de gradinita

Caldura mare… Ana mereu transpirata si toti trei mereu nervosi… Altceva nu-mi amintesc…

Abia cand ma uit prin fotografii imi dau seama ca a fost si altceva…

Saptamana 16 de gradinita: multa joaca.

5Hm9WDQJF9pvMqQHSOqT1hPr_-qTpairOvaR43Uck9M=w1280-h720-no

-ms0bGlzoNZbEF7HbKckFbFsgIWa1gygZP5ZE74tazc=w501-h889-no

TjNM87DeiC7Te29ljpg3XCBL3iQwMxjparImLM2bgYs=w497-h889-no

qHOE_CAnmMDnzuA-rXpN7Ng0S-PlKpHGZLf79kHqbiE=w1280-h720-no

Saptamana 17 de gradinita: a aparut o noutate – dansul!

A5yTL7hl60cYhlQNoJV7tKTjBkyom_7TfjDIIs5A4Fg=w1280-h716-no

eRMNMZuD4s2_s9reLBCAOKEOLcZ9_bBc7R29mpS-yZo=w497-h889-no

G4ZZq39g8RBUnJASuzSdXJ_ep2eJ58pF8tUywDKd9cc=w1280-h720-no

gIHdolgxeKwFwJvyQi9LK7CNzv8V6kH-J2s_eyygPy8=w1280-h716-no

tg1i_fTkPkF20mkBJRbyUnbZwlYKafFCH_9ERUmkBrU=w1186-h889-no

wCRg8b4hI7u7HJSAKQ7-LVfGn6ZziFAtaonRpeb8Wwc=w1280-h720-no

Wj7R7bi84AF0mr1yOVAseuPUOXfi8G61gyedv0v3P2E=w1186-h889-no

XZ8aOfuaQK__sg4yOgppuaB6WaULpqSTivFNhhc9KWM=w1280-h720-no

Despartirile au fost mai lungi: fara plans, dar cu mult alint. Insa a fost perioada de varf in ceea ce priveste crizele de plans: cea mai puternica a fost pe 13 august, cand alerga de la un capat la celalalt al camerei plangand si tipand, si cand s-a dat si de doua ori cu capul de parchet, intentionat.

Incepand cu 14 august, totul a fost de vis: fara nici macar o criza de plans!!!

Advertisements

Placerile Anei

Ca sunt placeri, fixuri, manii sau cum sa le mai spun, am invatat sa traim cu ele. Trec peste mazgalitul peretilor cu carioca, aruncatul mancarii pe jos si varsatul apei din cana dupa ce se satura de baut… astea sunt intamplari pe care noi, ca adulti, le-am putea preveni dar nu reusim mereu. Ne straduim in continuare!

1. Suge degetul mare de la mana stanga; de la 8 luni. Mare parte din vina imi apartine – nu am nicio scuza ca nu m-am informat din timp. Cert este ca am urmat orbeste sfaturile pediatrei, care a insistat sa nu-i dau suzeta; recunosc, a fost ceea ce am vrut sa aud. Apoi i-am spus de deget si mi-a spus sa stau linistita, ca o dezvatam noi. Suptul degetului insa s-a accentuat, moment in care am decis iara sa discut cu dansa. Mi-a sugerat sa i-l infasor in leucoplast. A fost o mare greseala, pentru ca Ana a molfait degetul pana a dezlipit leucoplastul si l-a tinut in gura; am stat langa ea, asa ca am observat si i l-am scos, altfel se putea ineca cu el. De atunci nici ca am mai folosit asa ceva. De substante amare, ardei iute si altele asemenea nu am aflat lucruri bune; deci nici nu le iau in calcul. Ii mai spun uneori ca este bine sa scoata degetul din gura, caci sunt microbi care intra a ea in gurita si se aseaza pe dinti; uneori ii mai spun si cat sunt de fericita ca scoate degetul din gura. Ultimele doua solutii merg, dar nu mereu. Cat despre momentul in care suge degetul: nu are o preferinta… poate fi la culcare, cand e nervoasa, cand sta in scaun in masina la drum lung. Nu merge cu distragerea atentiei decat foarte rar. Pe langa faptul ca a inceput sa faca batatura la deget, ca dintele stang e o idee mai in fata, m deranjeaza foarte tare ca baga in gura toti microbii de pe mana…

2. Ma trage de par. Rau de tot… Si daca ma aplec sa ma incalt, vine de oriunde ar fi si isi infige mana la mine in par. Uneori e dureros, alteori placut….depinde de dispozitia pe care o are si cat de tare ma trage. E in stransa legatura cu punctul 1: imediat ce imi atinge o suvita de par, baga si degetul in gura. Noaptea este horror, caci ma ia din somn cu paruiala zdravana…

3. refuza categoric rochitele. Nici sa nu le vada. Si nu doar ca e foarte cald afara, dar ii sta si atat de bine cu ele…. Am incercat sa desenem impreuna rochite, sa discutam despre anotimpuri si cum ne imbracam vara cu rochite, am incercat cu carticica despre ce imbracaminte poarta o fetita, i-am aratat ca si eu pot rochie… Nimic nu merge: cum le vede, sterge cu ele pe jos. Cu greu accepta o anumita “pusta”. Cand vine vorba despre imbracaminte, nu iese din “bluza” si pantaloni… inca pana acum vreo saptamana nu ccepta decat pantaloni lungi… de cateva zile vrea “cutzi”. Mor eu de cald cand o vad cum se imbraca… ca sa nu zic ce rau imi pare de rochitele ce zac in sifonier… Pun pariu ca la iarna vor fi in voga!

Despre noi

Saptamana trecute am trait o schimbare. Inca una: Ana a fost atat de calma, si vesela, si linistita… Are 2 ani si de cateva luni de zile nu trece o zi fara cel putin o criza de plans. La 1 an si 8 luni a inceput sa mearga la gradinita. Crizele de plans erau la despartire. Dar mai apoi au inceput sa fie si seara, acasa. Asa ca am schimbat putin ritualul: am mers amandoi sa o luam de la gradinita, si eu si Cristi, deoarece banuiam ca lipsa mea cand ajungea acasa declansa criza de plans. Plus perioada de acomodare la gradinita; perioada care incet, incet a trecut. Timpul petrecut acolo, oamenii pe care ii are in jur, colegii de grupa, au iesit treptat de pe lista posibilelor motive ale indispozitiei Anei.

Insa crizele de plans nu au incetat. Ba chiar au inceput si dimineata, si seara. Motivele aparente – variate: indispozitie de la caldura, mai ales ca vrea pantaloni grosi si lungi, bluza cu maneca lunga, eventual si ceva pe gat cand afara sunt 40 de grade – am acceptat, desi mi-era mie cald cand o vedeam; nu vrea sa schimbe scutecul, indiferent ce are in el; nu vrea sa se imbrace, sa se dezbrace, sa faca dus, sa termine dusul, sa o sterg de apa; vrea lingurita mare, nu mica si apoi mica, nu mare; nu vrea cana verde cu capac, o vrea pe cea cu pai si cand o primeste o arunca; bea apa si tot ce ramane in cana varsa jos, in pat, pe ea, pe noi, oriunde; deseneaza cu carioca pe pereti (stam cu chirie!) si nu in spatiul special destinat acestei activitati, iar daca incercam sa discutam acest aspect, plangea. Uneori izbucnea in plans pur si simplu.

Am citit despre tantrumuri, am povestit despre ele, le inteleg, le accept, discut despre ele cu ea si cu Cristi. Dar uneori e dificil; e dificil cand dimineata abia trezita, pana iesim pe usa si plecam la gradinita, ea plangea; urma o zi la serviciu, cu rapoarte, bani, intalniri, etc.; apoi seara totul este oricum pe repede inainte cu cina, vase, baie, culcare, totul numai in plansetele Anei. Cand se lasa linistea suntem, si eu si sotul meu, ca doua personaje din desene animate: cu X in loc de ochi, cu mainile atarnand pe langa corp, epuizati. Ma urasc atunci cand abia astept sa adoarma Ana ca sa nu-mi mai tiuie urechile; atunci cand imi este teama sa o iau de la gradinita pentru ca stiu ca, odata ajunsi acasa, va incepe criza de plans; atunci cand stiu ca vom fi doar noi doua si, in loc sa ma bucur de asa momente frumoase, ma simt panicata pentru ca voi fi doar eu si plansul ei. Da, au fost momente cand am crezut ca voi exploda, ca arat ca un ibric tinut pe foc prea mult timp! Am inceput si eu sa plang de nervi… Am simtit ca sunt blocata intr-o situatie din care nu exista iesire. Am luat si momente de pauza, am si respirat, am numarat, mi-am varsat nervii pe altii… Cred ca le-am cam facut pe toate…. Avem ritmul asta din aprilie. Zilele linistite le pot numara pe degete; cred ca de la o singura mana. Insa la un moment dat a fost o rupere de ritm: Ana nu a mai plans deloc! Intr-o seara am ajuns acasa cu totii, am pregatit cina in liniste, am mancat impreuna, am ras. Si dusul a fost….de vis! Apoi a urmat ritualul de culcare: biberon cu lapte, citit, imbratisari. Si totusi ceva a fost diferit: ca niciodata pana acum Ana a vrut sa ma stranga in brate, si sa stea lipita de mine, si sa-si lipeasca obrajii de ai mei atat de mult timp, incat am simtit ca niciodata nu am fost mai fericita. Ma privea in ochi si zambea, in timp ce isi plimba ambele maini prin parul meu. Nu sunt primele ei momente de emotie si de afectiune, insa a fost altceva… Ceva ce mie mi-a dat putere sa scriu aici aceste randuri, ceva ce mi-a dat energie sa trec cu empatie si prin tantrumurile viitoare; ceva ce as vrea sa imi amintesc atunci cand vor fi si momente dificile, ceva ce stiu ca exista ori de cate ori simt ca nu mai gasesc solutii, si resurse, si rabdare, si liniste.

 

Cuvintele Anei

Atat de dornica am fost sa notez cuvintele noi, si ciudate, si stalcite, si amuzante pe care le va spune Ana, incat asa a venit primul imbold de a scrie blogul de fata. Insa, spre surprinderea mea (sau poate nu, daca stau sa ma gandesc la cartile citite), Ana rosteste cuvintele foarte corect. Uneori pronunta si “r”.

Asa, de amuzament, ar fi:

  • gedudu = degetul;
  • pucea = fusta.

In rest… doar mici “stalceli” pentru ca pronunta pe “f” si “v”, cu “p”; asa ca spune “pugi” = “fugi”, “pund” = “fund”, “pant” = “vant”.

Ieri seara a spus un cuvant nou: “cacacul”, a pufnit, apoi “cacapul”, a oftat si apoi as spus: “ca-pa-cul”; rar, fara nervi, dar foarte corect.

Mai nou, foloseste chiar si genitivul: “Anei”, “mamei”, “Emei”.

Si au inceput si politeturile: “cuze” = “scuze”, “tog” = “te rog”.

Asta-seara am incercat sa ii dau laptele dupa ce a adormit; asa ca, avand ochii inchisi, mi-a soptit: “Lasa-ma… Dorm…” Cum sa nu fac asa cum vrea ea?!

Saptamana 15 de gradinita

…. a fost plina: distractie, ateliere, aniversare si balaceala.

Joaca senzoriala si de creativitate: cam asa ne ocupam timpul si noi acasa asta-iarna, cu pesmet.

3boNWXZBDSfPDiy4CoiEp_R39rS_88hb4LMjwCfiDkg=w1280-h720-no

ShHxejFpdZ_ueRYNMXiwkxrKFgcPwDL5hCq4QT5b3ME=w501-h889-no

QVZTpDfJpjQXVYZKx2wOc277TlQ1UbntapmmOT8NDOI=w497-h889-no

6R5UhBihwlgNpeIrFsCmFSg3806agqhIJWQcs4OAFFA=w497-h889-no

b077Q2sInJvTJ0gv6V1yVj23GxahMIBR88hQJs7M6uU=w501-h889-no

_BGqPy9lKCJawcoVChsqm0nwFlbDB-YgUzSHeYf4vJA=w497-h889-no

 

Atelierul de creatie: o frumoasa caracatita mov a ajuns la noi acasa!

uBamF4-BaTC-jYKjmQVfpKgHLPmQBoWNKGOm92NBCIM=w501-h889-no

PZ0TwnZT__yA-0vJi6JP65DgejZa9ngy-ykTsEDZsQ0=w1280-h720-no

F1GMRWt-fAUDOVTLtELubD267zEckGdtCke_wovw5Z4=w501-h889-no

 

O zi obisnuita:

fMkCBYYH9YySWnyEM52PKuub6YLbNHT-pxd9ppAxdD4=w501-h889-no

tLd0pZdpPKmHUuOxrgw5mgJo3YP9D3r5WhmHUZNBRPM=w1280-h720-no

AL-Ot1Oxh_6FvEKLXm8-50EeTDZDOhLcZxiVULKuNcA=w501-h889-no

8wsZ3gsODaJbPbSeSFUC251llVm573kX_sd5KAOnPp0=w497-h889-no

GeIjIblozlXAmI0-QZyBf0C5rc3J59lhr-oBPEgNofg=w667-h889-no

Atelier de dezvoltare personala: cu apa!

kTKcYXkwA_fKvYsp7YwfDhFFqbzJ5ASMJmFcVQFISkk=w1280-h716-no

Marea balaceala:

l15lxisB4UQtTilfBk2Zqe94VNjOlIonrNrUNdvuuas=w501-h889-no

Aniversarea implinirii varstei de 2 ani a unui coleg de grupa:

I2PnwEQ4QKtYp84E28uJn2o3SWv7ML8MZBHCLh5XK-k=w1280-h720-no

5CwYlH4ErKBHgFqhYJ_2C68oy5uXmrYRtaZfaoxTDPo=w1280-h720-no

O saptamana frumoasa si calduroasa…

D6oN5vJN5UQ3qPK0ACdJq4l_QsAnVXk0pgKL7TMYsXs=w1186-h889-no

Carti noi

“Refrenul” de fiecare seara: “Cimpin, cimpin!” – a se intelege: “Citim, citim!”

Am ramas in urma cu prezentarea ultimelor carti cumparate, dar recuperez incet, incet.

Am inceput deja sa ma pregatesc pentru Sarbatorile de Iarna: anul acesta imi doresc sa avem si noi un calendar de Advent, bineinteles cu carti. Asa ca am inceput sa le cumpar de pe acum, pentru ca sunt multe titluri pe care as vrea sa le daruiesc Anei, dar si pentru ca in aceasta perioada cartile cu teme de Craciun si iarna nu sunt la foarte mare cautare, asa ca mai gasesc si reduceri substantiale.

Insa aceste carti vor fi prezentate la momentul potrivit.

Pana una-alta, Anei ii place foarte, foarte, foarte mult o carte cumparata de la Adina (Micul cititor): Colours lift-the-flap. Cartea este foarte frumos realizata, are format mare, iar paginile sunt cartonate. Cel mai mult ii plac florile sub petalele carora gaseste numele culorii respective, apoi trenul ce transporta animale salbatice, si pingunii ale caror papioane se asorteaza cu pestii colorati care sunt ascunsi sub cate o clapeta de hartie.

lift the flap 1
lift the flap 2
lift the flap 3

Sursa foto

Si cu ajutorul acestei carti Ana poate spune: bede, shoshu, mof, ab, gaben, loz, cri. Ori de cate ori avem ocazia, o citim impreuna.

11741119_1041749329193292_3769909338181336052_o

Ii plac tare mult ursuletii imbratisati, atat de mult incat repeta gestul si cu mine! Sunt dimineti in care ia cartea asta dupa ea pana la gradinita, o lasa in masina, iar seara o tine in brate pana ajungem inapoi acasa. Cateva clapete au avut parte de un tratament mai dur, insa le-am lipit (onorabil) la loc.

Apoi a fost foarte interesata de cartea My body, tot de la Adina. Imaginile sunt clare, sugestive si mai ales atractive. Cartea este in format mic (17 X 15 cm), cele 12 pagini sunt cartonate. Am repetat impreuna partile corpului exemplificate in carte, si in limba romana, si in limba engleza. Inca nu am parcurs-o din scoarta in scoarta, insa intentionam sa o facem! Mai ales ca, pe langa enumerarea partilor corpului, in carte gasim si descrierea unor activitati si senzatii ce merita aprofundate, deoarece fac parte din viata de zi cu zi.

very-first-words-my-body
my body 3
my body 2

Sursa foto

A treia carte trimisa de Adina este despre viata la ferma: On the farm. Initial am crezut ca aceasta o va atrage mai mult, insa cartea despre culori a avut si inca mai are intietate.

very-first-words-farm
very-first-words-farm3
very-first-words-farm 2

 

Sursa foto

Este foarte frumos realizata, multe cuvinte fiind destul de rar folosite chiar si de catre mine, asa ca ne este foarte utila amandurora. I-am descris animalele, pasarile si uneltele ce apar in paginile cartii si, pentru ca nu era foarte interesata de o simpla enumerare, am inceput sa-i spun o poveste inventata pe loc, dar care sa cuprinda cuvintele ce denumesc vietuitoarele respective. Este o carte foarte dinamica si foarte utila.

De fapt, aceste ultime doua carti prezentate, fac parte din colectia “Very first words” si reprezinta o excelenta ocazie de a obisnui copilul cu notiuni simple de vocabular in limba engleza.

Ultimele doua carti primite de la Adina inca nu au ajuns in mainile Anei, ele facand parte din proiectul de Craciun.

Este vorba despre cartea Farm Fun cu activitati pe care abia astept sa le punem in practica atunci cand afara va fi zapada, si frig, si noi vom sta in casa la jocuri si povesti.

Farm Fun 1
Farm fun 2
Farm fun 3
Farm fun 4
Farm fun 5
Farm fun 6
Farm fun 7

 

Sursa foto

Cartea este foarte frumoasa, foarte colorata, si foarte provocatoare! Sper sa o ajute pe Ana sa isi imbunatateasca indemanarea, puterea de concentrare, dar sa-i si stimuleze imaginatia si creativitatea.

Cea de-a doua carte de la Adina pe care o am inca la birou, fara ca Ana sa o fi vazut-o pana acum este Baby animal stories. Este o carte delicata, cu povestioare calde, numai bune de citit inainte de culcare, intr-o noapte friguroasa… Personajele intalnite sunt pui de animale care, fiecare in felul sau, descopera lumea: asa aflam despre prietenia dintre un pui de vulpe si unul de bursuc, despre iepurasul care invata cuvinte noi, despre ursuletul polar care vrea sa creasca mai repede si despre puiul de elefant ce are o intalnire interesanta cu propria sa reflexie in apa.

baby-animal-stories

Sursa foto

Si pentru ca tot am amintit despre proiectul meu de Craciun, pe langa cele 2 carti de mai sus, au sosit deja Sania lui Mos Craciun de Lucia Muntean, Pietrele lui Aston de Lotta Geffenblad (nu stiu daca voi rezista sa nu i-o dau pana de Craciun….) si Pippa si Pelle – O zi de iarna de Daniela Drescher (aceleasi imagini incredibil de frumoase, ca in toate cartile acestei autoare). Despre fiecare in parte… la iarna…

Maine vine un colet cu carti noi!

Despre copii

„Copiii vostri nu sunt copiii vostri.
Ei sunt fiii si fiicele dorului
Vietii de ea insasi indragostita.
Ei vin prin voi, dar nu din voi,
Si, desi sunt cu voi, ei nu sunt ai vostri.
Puteti sa le dati dragostea, nu insa si gandurile voastre,
Fiindca ei au gandurile lor.
Le puteti gazdui trupul, dar nu si sufletul,
Fiindca sufletele lor locuiesc in casa zilei de maine,
pe care voi nu o puteti vizita nici chiar in vis.
Puteti nazui sa fiti ca ei, dar nu cautati sa ii faceti asemenea voua,
Pentru ca viata nu merge inapoi, nici zaboveste in ziua de ieri.
Voi sunteti arcul din care copiii vostri, ca niste sageti vii, sunt azvarliti.
Pe drumul nesfarsirii Arcasul vede tinta
si cu puterea Lui va incordeaza,
astfel ca sagetile-I sa poata zbura iute si departe.
Si puterea voastra, prin mana Arcasului, sa va aduca bucurie,
Caci, precum El iubeste sageata calatoare, tot la fel iubeste si arcul cel statornic.”

Fragment din cartea “Profetul” de Khalil Gibran

Saptamana 14 de gradinita

S-au implinit 3 luni de cand am inceput gradinita. Si distractia continua. Dovada ca dimineata ne despartim cu cel mai dulce pupic si “Paaaa!!!”, iar seara mai stam jumatate de ora in curtea gradinitei pana se decide Ana sa mergem acasa.

Cum a fost saptamana 20 – 24 iulie:

Exersarea talentului artistic si creativ:

20150724_164423

Misterele din galeata cu apa…. inepuizabile:

IMAG1638

O (mica) surpriza pentru colegi:

IMAG1644

Indemanare, coordonarea miscarilor, coordonare ochi-mana, activitati practice:

IMAG1660

Plastilina:

IMAG1700

Evident, isi astepta randul:

IMAG1710

Porumb fiert, un deliciu al verii:

IMAG1734

Sigur a pictat ceva in sala:

IMG_2875

Da, se catara peste tot; apoi spune: “Si sari!”

IMG_2922

La picnic:

IMAG1599

Nu credeam ca voi ajunge sa o vad si in astfel de fotografii: acomodarea cu gradinita ne-a epuizat pe toti, si fizic, si psihic. Insa din momentul in care a inteles faptul ca nu va fi abandonata acolo si ca vom fi inapoi in fiecare seara, dupa ce a capatat incredere in educatoare si, mai ales, dupa ce a descoperit toate lucrurile minunate pe care le poate face la gradinita, totul a intrat pe un fagas normal.

Sigur, acasa lucrurile stau diferit: diminetile si serile sunt cu tantrumuri… ca ceasul. Motivele, cel putin cele pe care le banuim noi, sunt oboseala, caldura, foamea. Dimineata e tare greu cu imbracatul si plecarea la gradinita: haine aruncate pe jos, plansete, refuz de a se imbraca, tavalit pe jos. Urmeaza orele de la gradinita, cand totul este in regula. Apoi seara, acasa, o luam de la capat cu plansete (pana pun masa pentru cina este horror), refuz de schimbat scutec si haine, refuz de mers la dus… Si da, suntem toti, in cele din urma, obositi, nervosi, epuizati, frustrati… Sunt rare momentele in care rade, zambeste, ne jucam si ne pupam. Dar si cand sunt… sunt! Si le pretuim pana la ultima secunda!