Acest sfarsit de saptamana: sambata

M-am trezit speriata, crezand ca este vineri, n-am auzit ceasul si am intarziat la serviciu. Ana era cu mana dreapta infipta in parul meu si isi sugea degetul mare de la mana stanga. Imi dau seama ca e, de fapt, sambata si adorm la loc. Pentru cateva minute, pentru ca Ana, in somn, se rostogoleste, se foieste, ajunge la capul meu, trece de el si mai-mai sa cada din pat. Nu stiu cum o prind in ultimul moment, o asez la loc dar neam sa mai adoarma. Ma ridic sa-i fac laptele de dimineata, pe care il termina intr-o clipita, cu ochii inchisi.

Adorm la loc pentru vreo 40 de minute. Apoi s-a trezit Ana: definitiv si irevocabil. Vrea in parc. Ne trezim si noi, cu o mare parere de rau… macar 5 minute sa ne mai fi lasat….

Urmeaza micul dejun. Adica nu a urmat, de fapt, nimic: nu a vrut cascaval, nici branza, nici rosii si nici mar; nici banana, nici pepene galben, nici fructe uscate. Nici macar paine! Cat s-a imbracat / dezbracat / imbracat iarasi parca imi amintesc ca a luat o imbucatura de cascaval, o jumatate de banana si un pumn de stafide si merisoare; si niste caju, dar l-a scuipat pe jos, asa ca nu se pune.

Dupa ce strangem gunoiul, bagajul si propriile persoane, pe la zece si ceva plecam spre atelierul “PIC PIC”, creat de cei de la Artelier (va avea parte de o postare separata). Ajungem si, desi toate fusesera bune si frumoase pana atunci, o apuca pe Ana un plans… cu lacrimi, suspine, tipete, tot tacamul. Ne plimbam putin si cum a inceput… asa s-a si oprit.

A fost foarte activa la atelier, mai mergem!

Plecam de-acolo: “pacr”, “pacr”, “pacr”. Bun, hai in IOR. Ajungem si mergem direct catre fantanile arteziene, dar o da cotita spre leagane. Le ia pe toate la rand, pana o cuprinde moleseala. Deasupra, nori grei, mari, negri… amentintatori adica. Se cam molesise ea asa in leagan, ba mai incep si niste picaturi de ploaie… Hai acasa. Ajungem la masina, o “montam” in scaun, urcam si noi, inchidem portierele si in secunda 2 turna cu galeata. In secunda 3 Ana adoarme asa ca n-avea rost sa mai mergem acasa.

Mergem in Auchan, la cumparaturi. De fapt doar eu, ii las pe cei doi in masina parcata la subsol. O ora m-am invartit, aproape degeaba. Dar am savurat fiecare moment in care am apucat sa citesc etichetele, sa ma uit la noutati, sa merg incet, sa nu trebuiasca sa aranjez inapoi pe raft sticle si borcane, sa nu am fel de fel de reflexe de prindere a unor obiecte de sticla de pe vreun raft pe langa care care trecuse Ana.

Inapoi la masina, Ana treaza si lihnita de foame.

Ajunsi acasa, a vrut neaparat sa manance ciorba tinand in brate doua moristi de vant, doua tricouri, o pereche de pantaloni scurti si o punga cu confetti. A, si sa stea la mine in brate. Evident, a acceptat sa-i dau eu ciorba. Felul doi l-a mancat singura.

Apoi a inceput balamucul: a vrut sa faca singura baloane de sapun, dar pana la urma a reusit sa verse tot recipientul cu solutia respectiva: pe ea, pe mine, pe scaun, pe jos. Ne-am apucat sa stergem. Mai sta ce mai sta, vrea apa din “canca”. I-am dat cana cu apa, a sorbit putin si restul a aruncat: pe pat, pe ea, pe mine, pe jos. Toata cana. Ne-am apucat iar sa stergem. Vrea sa se joace cu confetti si cu o punga cu margele de-ale mele, din cele mici, de nisip… minuscule adica. Nici nu am tresarit cand le-am auzit cazand pe jos si imprastiindu-se in toate colturile camerei. Am scos “armele” grele: aspiratorul, mopul si galeata. Si asa am facut curatenie aproape generala! Pana cand a scos Ana cretele proaspat cumparate…

De somnul de dupa-amiaza nici nu mai putea fi vorba, asa ca, pentru a preintampina alte dezastre, am iesit afara, in parc. A fost bucuroasa, a facut o multime de baloane sa sapun! Ba chiar la un moment dat, batand vantul foarte tare, se faceau baloane fara ca Ana sa mai schiteze vreun gest, spre marea ei nedumerire!

Intorsi acasa, a urmat cina: un fel de salata cu orez, legume mexicane, capere, ceapa murata, masline, ciuperci si ton. A fost prima data cand i-am dat capere, asa ca o urmaream cu coada ochiului. A bagat in gura, a mestecat, s-a strambat… Zic: pana aici a fost. Daaaaaar… foame mare: mai ia si a doua, si a treia imbucatura! Zice: “Iece”. Mda.. rece… ca asa e reteta. Si apoi se infrupta. Minune: o aud “place”, “place”. Doamne-ajuta, aleluia!

Apoi a zis “nani”, asa ca ne-am pregatit intai de baie: asta-seara am umplut cada si a avut liber la balaceala. Pentru prima data a vrut sa inoate in cada, singura, pe spate. Cu putin sprijin din partea mea, pentru siguranta, a reusit sa arunce jumatate de apa din cada prin toata baia. Dar macar a inotat!

Apoi a urmat laptele de seara: tetina noua la biberon, a studiat-o dupa prima inghititura si a decretat: “Alta!”. Ordin executat!

O zi frumoasa, linistita, memorabila… Una peste alta, o zi obisnuita cu Ana.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s