Ghid de supravietuire in camping… cu tot cu bebe!

Acum o zi ne-am intors din cea de-a doua plimbare cu Ana si cu cortul. Experienta si-a spus cuvantul, indiscutabil! Pentru noi si, poate, si pentru altii ca noi, iata cateva idei (sfaturi, sugestii, cum vreti sa le spuneti), a caror importanta este destul de mare pentru noi.

Cort 2

Generalitati:

– Perioada optima de pornit la drum cu bebe si cort. Nu exista. In principiu, noi ne-am orientat sa fie cald afara, adica sa umble Ana imbracata in tricou cu maneca scurta, eventual bluza subtire cu maneca lunga. Pentru a ne intoarce cu majoritatea nervilor acasa, am optat pentru perioade secetoase, pentru ca mi se pare greu sa ploua si sa stau cu Ana in cort doar asa, de dragul cortului. Iarna cred ca este rezervata doar parintilor foarte experimentati si/sau copiilor mai mari. Oricum, vremea poate fi schimbatoare si sunt zone unde ziua te doboara canicula, dar serile si noptile sunt racoroase.

– Nu am plecat cu asteptari prea mari. Adica la prima iesire cu Ana si cortul imi imaginam ca pe seara vom fi inapoi in Bucuresti. N-a fost cazul, insa au fost doua momente in Ana a inceput: “Plecam, plecam!”. Primul inainte de somnul de pranz, al doilea peste noapte… nu stiu cat era ceasul, dar era inca intuneric afara. La a doua tura a vrut sa plecam doar inainte de somnul de pranz. Cand va fi si a treia tura, probabil va dori sa ramanem mai mult timp…

– Pregatire temeinica. Nu stiu daca m-as fi decis sa plec cu cortul daca nu o mai facusem inainte. Poate m-as fi decis, dar as fi cantarit si mai bine lucrurile. Imi amintesc cum am montat noi doi pentru prima data un cort… Cred ca ne-a luat aproape o ora. Detalii suficiente despre camping – un singur review negativ gasit si ar trebui re-evaluata situatia. Lista cu cele necesare: scrisa, gandita si folosita!.

– Am acceptat ideea ca este posibil sa ne intoarcem mai obositi decat am plecat. Pana am facut bagajele, pana am iesit pe usa, pana am montat cortul, pana, pana, pana…. Unul dintre noi a trebuit sa stea aproape in permanenta cu Ana, sa o supravegheze. Asa ca toate sarcinile picau pe celalalt: montat cort, pregatit masa, spalat vase, schimbat copil, etc. Am incercat sa ne echilibram, atat cat am putut.

– Ana a acceptat relativ usor schimbarea. I-am povestit cate ceva inainte de plecare, insa la fata locului au napadit-o o multime de senzatii, curiozitati, sentimente. Cel mai dificil cred ca a fost pentru ea ideea de a dormi afara. De a fi atat de aproape de pamant, de a auzi atat de clar zgomotele naturii. Entuziasmul nostru a fost impartasit si de ea, asa ca au fost experiente care i-au facut placere si din care a invatat una-alta…

Bagaje:

– Niciodata nu am prea multe haine pentru Ana in camping. Nu pierd timpul spaland tricouri si pantaloni scurti plini de namol, acuarele, nisip, iaurt cu nisip, zeama de piersici cu nisip si lista poate continua. Incarc in masina cat se poate si pornim la drum. Sigur, cele peste care a varsat apa sau transpirate la gat sunt puse la uscat si refolosite. Pijamale subtiri si groase , pentru ca noptile pot fi reci in cort, chiar daca zilele sunt caniculare.

– Intotdeauna iau si haine groase, chiar daca plecam din Bucuresti pe canicula. Ultima noastra iesire s-a terminat (in modd cu totul neprevazut) pe Transfagarasan. Am folosit pantaloni lungi si o bluza cu maneca lunga… pana a ajuns sa se balaceasca in Balea si a trebuit sa o schimb. Asta pentru ca am avut un singur rand de haine groase. Si oricum era foarte cald si acolo, dar nu puteam conta pe asta.

– Remedii pentru plictiseala. Un copil atat de mic nu are stare si se plictiseste foarte repede. De orice. Asa ca ne-am imbogatit treptat “arsenalul” de camping: carti, mingie, moristi de vant, vopseluri si accesorii de pictat, baloane de sapun. Campingul este locul unde se poate murdari din cap pana in picioare, pentru ca apoi urmeaza dusul. Este distractiv pentru toata lumea si este un sentiment de libertate deplina pentru copil.

– Cort, saci, saltele, aragaz. Indispensabile. Obligatoriu de cea mai buna calitate. Ce avem noi: un cort aerisit, mare si usor de montat: El Capitan Air Control, premiat pentru sistemul de aerisire. Saltele Thermarest: se umfla singure, sunt foarte comode, confortabile si usoare. Saci de dormit subtiri Cocoon din bumbac, si saci mai grosi (no name, dar se vede diferenta). Aragaz Campigaz care isi face treaba de minune! Nu am luat protectie pentru insecte – are cortul si este suficienta.

– Medicamente. Am pus obligatoriu cateva antitermice pentru Ana, si o crema pentru bubitele ce-i ies de la transpiratie. Cam atat. Probabil ca daca as fi stat si mai multe zile, as fi luat si altele, ceva pentru burtica in mod cert. Nu am optat pentru crema solara, ci pentru haine care sa o protejeze de soare.

Campingul:

– Criterii generale: Locatia – la distanta rezonabila de mers cu masina din Bucuresti, cu utilitati (wc, dus, apa calda), cu copaci (doar pentru perioade caniculare), curat. Referitor la locatie: preferabil langa un oras mare, de unde sa ma pot aproviziona cu apa, mancare, scutece. Eventual si la cativa km de un restaurant bun, de unde sa pot lua mancare pentru Ana – asta a fost prima data, a doua oara am avut aragazul dupa mine si a fost suficient.Initial am incercat sa gasim un camping cu restaurant propriu, insa ne-am lasat pagubasi: oferta este limitata la produse pe gratar.

– De evitat: campingurile unde merg gratarele non-stop… si la fel si muzica. Am patit-o la camping Dragoske – il vom ocoli de acum inainte de la maaaaare distanta. In astfel de locuri vin grataragii care sunt sustinuti de proprietarii “campingului”; de pe urma lor isi scoate omul banii, asa ca doar n-o sa se duca din proprie initiativa sa le spuna ca ar fi cazul sa dea manelele mai incet, ca doar e 10 noaptea, mai sunt si alti oameni in jur….

– Camping special amenajat. Din mai multe motive. Ana urma sa se murdareasca. Bine de tot. Si de mai multe ori. N-as fi avut rabdare sa o tot spal cu taraita sau in vreun rau. La dus, cu apa calda, vopselurile chiar ies mai repede de pe piele… chiar daca nu din prima! Intr-un spatiu delimitat este mai usor de supravegheat: despre asta e vorba in camping, nu? Libertate de miscare, alergat, energie consumata. Explorare: si aici e important sa stiu ca nu baga in gura cine stie ce buruiana toxica, sau ca intra peste noi in cort cine stie ce carcalaci cu prea multe picioare.

Obligatoriu de luat la drum:

Veselie, spirit de echipa, dorinta de explorare, curiozitate, si liniste… Muuuuulta liniste. N-as pleca nervoasa cu cortul. Mai bine stau in casa la 30 de grade si umiditate 70%!

Am lasat-o pe Ana sa faca ce a vrut: libertate maxima (in limitele sigurantei, desigur). A cautat gandacei, a alergat, si-a pus nisip in cap, a umblat desculta, s-a pictat, s-a murdarit, s-a distrat!

Si spirit de aventura, obligatoriu!

Advertisements

Saptamana 13 de gradinita

Cand am primit fotografiile, le-am deschis si nu stiam care-mi place mai mult. Cred ca a fost cea mai frumoasa si mai provocatoare saptamana de pana acum, desi a fost saptamana cu numarul 13, in perioada 13 – 17 iulie 2015.

Inca o data cred ca am facut o alegere excelenta in privinta gradinitei Anei! Iata si de ce:

Atelierul de creatie: pictura cu aracet si sare. Chiar astazi am vazut pe un blog din SUA o activitate cu aceleasi materiale, plus cateva pipete si cateva borcane de apa colorata cu substante alimentare: voi incerca si eu atunci cand Ana va fi putin mai mare.

20150715_171927 20150715_172204 20150715_173755

Atelierul de dezvoltare personala: indemanare si iar indemanare!

20150716_163241

Cred ca nu era palaria lui Sebi:

IMAG1579

Ci a lui Rafa:

IMAG1581

Un atelier de arta ceva mai special: copiii au lucrat afara niste cani superbe, urmand cateva sabloane simple. Apoi canile au fost duse la ars, iar acum troneaza frumos la noi pe masa.

IMG_2693 IMG_2698

Asta-i preferata mea!

IMG_2782

Cam frumos la gradinita Anei…

De vorba cu Ana

Aseara a avut chef de vorba. De povestit. Ne-a spus despre pepenele “shoshu” de la gradinita, despre semintele acestuia pe care nu le-a mancat, ci le-a adus lui tati, care le-a pus dupa pat. Ne-a spus despre incaltaminte si despre colegii ei, mai mari si mai mici.

Si apoi am ajuns la un lucru interesant: ne-a spus despre “Bladi” (Vladi), colegul de sus (grupa mare de la gradinita, de la etajul 1). Care a fost luat de la gradinita de tatalui lui.

Eu: Si unde s-au dus?

Ana: Munca.

Eu: Tatal lui Vladi munceste?

Ana: Da!

Eu: Si ce face cand munceste?

Ana: Bani.

Am filmat toata conversatia, zeci de minute. Insa partea asta m-a dat gata!

Saptamana 12 de gradinita

Fotografiile nu sunt foarte clare, insa este evidenta evolutia Anei dupa ce perioada de acomodare a trecut. Acum a venit vremea unor noi experiente, a unor noi activitati si prin urmare, “mintea absorbanta” despre care vorbeste Maria Montessori a trecut (din nou) la treaba!

Indemanare, motricitate, activitati practice:

1 (1)

Desenul este (inca) o pasiune:

1 (13)

Activitati cotidiene:

1 (16)

Indemanare:

1 (17) 1 (33)

Atelierul de dezvoltare personala:

1 (44)

Activitati creative:

1 (57)

Cu creta pe care o tineam degeaba pe-acasa:

IMAG1460 IMAG1464 IMAG1480

Ochelarii adusi de Cristi din Franta, pe care i-a ignorat complet acasa, si-au gasit menirea:

IMAG1506

Atelierul de creatie:

IMAG1539

Rutina zilnica: activitati gospodaresti:

IMAG1548

Devine din ce in ce mai interesant!!!!

Despre explicatii

Ana continua sa isi suga degetul mare de la mana stanga. Nu am fortat cu nimic renuntarea la acest obicei. O singura data, cand era mai mica, i-am infasurat degetul cu 2 plasturi, la sfatul pediatrei. Ana l-a molfait bine si l-a eliberat. Partea proasta a fost ca a ramas cu plasturii in gura, riscand sa se inece. De atunci m-am lecuit si am zis ca va veni si momentul cand va scapa de acest obicei.

Treptat, am incercat alte tactici: spre exemplu, atunci cand mergem pe strada si vrea sa o iau in brate, imediat ce isi vede dorinta implinita, incepe sa-si suga degetul. Atunci ii spun ca are de ales: fie merge pe jos, fie scoate degetul din gura. Metoda eficienta de fiecare data.

Am inceput sa-i explic si cum e cu microbii: acestia stau pe degetel si, imediat ce ea il baga in gura, ei se imprastie printre dintii ei. Deocamdata doar asculta interesata povestea, care devine tot mai laborioasa din partea mea…

Asta-seara, la culcare, citeam. Desigur, mana dreapta a Anei – in parul meu, degetul stang – in gura ei. M-am gandit sa incerc o abordare despre care am citit zilele astea. Asa ca i-am spus ca sunt tare suparata cand isi suge degetul, dar as fi foarte bucuroasa daca l-ar scoate din gura. A urmat un joc haios: ea se prefacea ca baga degetul in gura – eu ma intristam; ea scoatea degetul din gura – eu ii zambeam. Am intrebat-o daca vrea ca mama sa fie necajita si mi-a spus ca nu. Am intrebat-o daca si-ar dori ca mama sa fie bucuroasa si mi-a spus ca da. Apoi s-a cuibarit langa umarul meu, cu mana stanga sub cap si cea dreapta sub barbie. Si am citit fara sa-si mai duca degetul la gura, pana cand a adormit.

Mi se pare extraordinar cand vad cum functioneaza explicatiile blande sau varianta alternativelor. Sigur, nu reusesc 100% sa o conving sa faca sau sa nu faca ceva doar asa; cand vad ca nu merge nimic o intreb daca isi doreste lucrul respectiv chiar atat de mult si apoi cedez. Uneori iau o pauza si respir adanc….

Prima iesire cu cortul

Prima noapte in cort dupa 3 ani. Prima experienta a Anei cu cortul. Prima data toti trei in cort. Prima data la acest camping. Numai si numai premiere!

Abia asteptam experienta asta. Am tot pandit momentul potrivit: sa fie mai cald afara, sa fie Ana mai mare, sa treaca perioada de acomodare la gradinita… In cele din urma s-au aliniat planetele si iata ca ne pregatim de drum. Cu o zi inainte cortul, sacii, saltelele, masa si scaunele au fost duse la masina. Asa ca sambata dimineata cele 2 ore in care chiar ne-am straduit sa plecam, au trecut pline de “cacatisuri”: ba nu gaseam nu stiu ce, ba Ana voia altceva de imbracat, ba am incercat sa mancam ceva, ba sa stergem diverse alimente de pe jos… In cele din urma, fleasca deja de transpiratie, iesim pe usa.

Puteam sa jur ca Ana va dormi tot drumul pana la camping, adica vreo 2 ore jumate. Ghinion, a atipit doar 45 de minute, pe final de traseu.

Ajungem, se trezeste, si incepe balamucul cu bagajele. Cristi monteaza cortul in 30 de minute, cu asistenta, desigur!

Cort 1A trebuit sa ii dam si ei ceva de facut, altfel ne gasea noaptea cu cortul tot la pamant. Toate bune si frumoase, bagam si saltelele si le lasam sa se umfle, timp in care Ana vede, pentru prima data, cum e sa stai in cort:

Cort 13 Cort 2

I-a placut mult: s-a tavalit, a sarit, a chiuit… Chiar peste asteptarile noastre.

Plecam apoi sa mancam de pranz, la vreo 10 km de camping, la Casa Olteneasca. Mancare excelenta: ciorba de gaina, apoi rata pe varza (eu) si carne topita la garnita (Cristi), totul terminat cu o placinta cu branza si o cafea. I-am luat si Anei o portie de orez cu legume, de care nu s-a atins. In schimb, a mancat din ciorba, pana cand a inceput sa mestece in ea cu vreo 3 linguri si o furculita, apoi niste cartofi de la Cristi, niste varza de la mine, plus ceva paine.

Cort 12

Desi banuiam ca nu s-a saturat, am plecat inapoi in camping. A bagat o piersica cu zeama dulce si lipicioasa siroind pe coate si pe gat; alt schimb de haine, o baie scurt la una din chiuvetele baii comune de la camping si Ana este iarasi fresh. Si eu care speram ca va atipi de dupa-amiaza, mai ales ca nu dormise pe drum.

Cort 4

In cort nu se putea sta, venise soarele peste el. Asa ca am incercat hamacul si aproape ca adormisem toti.

Cort 3

In visele mele frumoase… Pentru ca a avut senzatia ca va cadea si, oricat am incercat s-o linistesc la loc, o tinea una si buna: “Gade Ana!”.

Bun, depasim momentul hamacului….

Cort 11Incepe joaca la groapa cu nisip, urmeaza alergatul prin camping… Pana la urma pare obosita si, cum era inevitabil, incepe criza de plans. In cort. Incercam s-o linistim, nici vorba: o tinea una si buna: “Plecam, plecam!”. O vecina binevoitoare vine la noi la cort si ne sugereaza sa-i spunem o rugaciune. Nu mai am nervi sa-i explic despre oboseala, tantrumuri, descarcari. Lasa asa!

Nu adorme deloc, in schimb dupa cateva minute de plans se linisteste si vrea sa citim.

Sa citim in cort:

Cort 5

Si langa cort:

Cort 6Si in leagan, si pe scaun. In cele din urma, decidem ca-i timpul pentru cina: de data asta a mancat multumitor cascaval cu paine. Evident, urmeaza si caca. Mergem amandoi cu ea la baie, sa o schimbam si sa facem si dusul de seara. Pana ajungem acolo, are grija sa le spuna tuturor celor pe langa care treceam sa are caca si le arata si unde-l tine.

Dupa dusul de seara, urmeaza cititul de seara: afara caldura disparuse, asa ca era racoare si bine.

Cort 10

Imi adoarme in brate si, la 20.30, era deja in cort, dormind dusa.

Cort 7

Ne luam si noi doua beri si ne bucuram de racoare, stam de vorba si ne limpezim putin capetele. Pe la ora 22.00 ne bagam in cort, langa Ana. Peste cateva minute vecinii de camping aprind focul de tabara, incep sa spuna glume si sa rada. Apoi incep sa si cante: cate o strofa din Andrii Popa si muuuuuulte refrene din alte melodii cunoscute. Cantau toti. Vreo 30 de persoane…

In cele din urma, adormim.

Era inca intuneric afara cand se scoala Ana: “Plecam, plecam!”. Se linisteste in cele din urma. Dupa vreo ora.

La 6.30 s-a trezit si a zis:”Gata!” Si gata a fost. I-am pregatit laptele si apoi afara. La gandacei pe care ii ducea intre zarzavaturi, “la mami ei”.

Cort 8

Apoi alergat, chiuit, rasete. Apoi incep vecinii sa iasa, care de prin casute, care de prin rulote… Ochi bulbucati, fete umflate. De, cine i-a pus sa cante pana la miezul noptii, cadn siau ca e un bebe mic in zona?!

Excursia o incheiem la salina Ocnele Mari. Evident, cel mai mult i-a placut sa se joace in sare, intr-un loc si asa ingradit, langa niste monumente…

Cort 9

In incheiere… A fost o excursie minunata! A fost destul de greu, pentru ca a fost prima de acest gen pentru noi toti. Daca se umplea de zeama de piersica, daca facea caca, daca se tavalea pe jos, daca manca iarba, daca isi punea nisip in cap… totul se rezolva pe loc, sau la baia comuna. Credeam ca am luat prea multe haine pentru ea dupa mine… m-am inselat. Partea buna a fost ca multe le-am refolosit dupa ce s-au uscat.

Canicula ne-a afectat pe toti, transpiratia ne siroia pe gat, dar trebuia sa o las sa isi aleaga pantalonii scurti preferati. Am constatat ca masuta nu-i prea stabila, mai ales cand puneam pe ea ibricul cu lapte si Ana misuna in jur. Ca oricat ar fi de obosita, nu adoarme chiar usor. Ca nervii ei sunt mai tari decat ai nostri.

Dar ne-am bucurat de o seara racoroasa si linistita. Si a fost atat de mult loc de alergat!!!!

Si unde mai vezi licurici zburandu-ti pe sub nas?! I-am revazut dupa ani buni… Mi-a parut rau ca Ana dormea si n-a apucat sa se bucure de micutele scantei, insa speram sa o invatam cum si unde ii poate vedea….

Dialoguri

Uneori, cand este lasat singur, cainele vecinilor nostri iese pe balcon si incepe sa urle.

Ana: – Nu-mi place!

Eu: – Nici mie, dar bietul caine e singur in casa si de aceea e necajit.

Ana iese pe balcon: – Pleaca, pleaca!

Eu: – Pai si unde sa se duca?

Ana: – La mami ei!

Inca ii mai tai majoritatea unghiilor in timp ce ea doarme. Am incercat si cand e treaza, insa dupa ce ii tai 2-3 unghii vrea sa incerce si ea si inca nu-i momentul. Asta-seara imi intinde un degetel:

Ana: – Tai.

Eu: – Da, e cazul sa taiem unghiile.

Ana: – Nani, nani.

Ne-a dat gata!!! O intreb, ca sa fiu sigura ca asta a vrut sa spuna, cand taiem noi unghiile?

Ana: – Nani, nani.

Adica la somn. Un copil cu spirit de observatie!

Saptamana 12 de gradinita

Dupa ce perioada de adaptare aproape s-a incheiat, este vremea unor experiente noi.

Mult timp in aer liber:

DSCN7202 DSCN7141

Probabil viitoare prietenii:

DSCN7334 DSCN7330 DSCN7197

Exersarea motricitatii:

DSCN7225

Carti mai vechi si mai noi:

DSCN7230

Testarea instrumentelor muzicale este distractiva de fiecare data:

DSCN7327

Implicare totala la atelierul de creatie:

DSCN7243 DSCN7245 DSCN7254

Am primit un cadou extraordinar: un colier din paste colorate, facut de Ana!

Atelierul de dezvoltare personala ii capteaza atentia:

DSCN7326 DSCN7315 DSCN7314 DSCN7306

O experienta tare interesanta:

DSCN7289 DSCN7296 DSCN7293

In continuare activitatile practice:

DSCN7338

Cam asa arata saptamana Anei la gradinita. Inteleg de ce vrea sa stea peste program!!!!

Acest sfarsit de saptamana: duminica

Trezirea de dimineata: numai zambete si glume. Micul dejun… partial ca cel de ieri, dar parca ceva mai bogat: Ana a mancat doua bucati de cascaval cu putina paine si a rontait chiar si cateva fructe uscate.

Am mers apoi in parc, unde a primit si o banana pe care… a mancat-o. Zambetele, rasetele si glumele au continuat. Ne-am urcat apoi in masina si am mers la bazin, pentru sedinta de inot. Plecam din fata blocului, facem dreapta, apoi iar dreapta, apoi stanga, apoi dreapta si iar dreapta si… surpriza (sau nu) Ana recunoaste strada ce duce fix la bazinul de inot. Foielile se trasforma in plansete si o tine tot asa pana ajunge in apa, impreuna cu instructoarea. In 2 minute a inceput balaceala!

Dupa ora de inot – inapoi acasa, la ciorba de vacuta, la mazarea scazuta cu rosii si carne de vita (am uitat complet de marar!!!!), si la pepenele rosu.

Apoi, iar in masina: am mers la gradina zoologica din Calarasi. O idee faina de sfarsit de saptamana si pentru parinti, si pentru copii. Ne-a placut mult, chiar este pe lista de revederi vara aceasta. Desi nu sunt deloc adepta gradinilor zoologice (si nici a circurilor cu animale), totusi, pentru un copil, “fauna” de la locurile de joaca din cartier este mult mai “salbatica” si mai “periculoasa” decat multe dintre exemplarele vazute la zoo.

Intrarea: 5 lei/pers. Lume putina, poate si pentru ca cerul era plumburiu si din cand in cand rasunau tunete amenintatoare. Animale multe, insa foarte inghesuite, mai ales felinele. Putina curatenie ar fi necesara, ceva investitii ar prinde chiar si mai bine. Cum Anei ii plac paunii si cocosii, am avut unde sa zabovim.

La cusca celor 2 tigri a zarit un melc si probabil ca si daca ar fi venit cele doua feline sa-i manance din palma, tot le-ar fi ignorat. La mufloni i-a placut, aproape ca le-a dat cateva fire de iarba cu mana ei. Incaperea pasarilor i-a trezit cateva senzatii: teama, admiratie, amuzament. Ursii i-au placut, mai ales cel care, pe jumatate bagat in apa, se scarpina precum celebrul Baloo.

10986451_1027654510602774_7829308685007215133_o 11350894_10207489226533983_9063038841775971807_n 11403095_10207489072370129_1622427666699110510_n

Cand am terminat de vizitat toate aleile si toate custile, ne-am indreptat grabiti spre masina, Deja cateva picaturi de ploaie erau dubios de mari si se multiplicau periculos de repede.

Drumul inapoi in Bucuresti a inceput cu o ploaie torentiala, apoi cativa nori si la final cu soare.

Seara s-a incheiat cu un chefal la cuptor (am reusit sa-l gustam si noi doi, desi la cum l-a infulecat Ana eram convinsa ca e foarte gustos), apoi o balaceala in cada, un biberon cu lapte si cartea “Primele mele 100 de animale”, ca sa pastram inca putin frumoasa atmosfera de la Zoo Calarasi.