Vacanta de Rusalii

Am asteptat ziua libera de Rusalii cum poate n-am asteptat concedii mai lungi. Imi planuisem atat de multe pentru week-end-ul prelungit (cu o zi, dar era zi libera), incat parca ar fi fost nesfarsita!

Si am avut parte de o “vacanta” dupa care am avut nevoie de inca o saptamana de recuperare: am stat si in spital, am scos (eu) inca un molar de minte (al doilea in 3 saptamani), am pierdut boboceii de rata… Dar pana la urma totul a fost bine.

Asadar, sambata, pe 30 mai, pornim catre Rosiori. Toate bune si frumoase, Ana calma si voioasa la drum.

11227666_1006537389381153_4322362205865598861_o

Ajungem acasa la Rosiori si Cristi trebuie deja sa revina la Bucuresti: pleca o saptamana in Franta.

Asa ca sambata ne facem de lucru prin gradina pasarilor, care erau acum multe si colorate. Boboceii de rata mai crescusera, desi se imputinasera ca numar: cu o noapte inainte disparuse unul dintre ei. Maica-mea il banuia (pe nedrept) pe Patrocle: ca a iesit ratusca pe sub gard, ca s-o fi dus la cusca lui… c-o fi, c-o pati, nu prea imi venea sa cred. In fine, stam cam toata ziua cu gainile si cocosul.

11289100_1006785989356293_8512312250291533_o

A doua zi, duminica, se apuca Ana sa vada cum e cu roata olarului, pe care i-o cumparasem din Bucuresti, dar i-o oferisem abia la Rosiori, ca sa se poata juca afara.

11229396_1007281215973437_3678324262639429176_o

Dupa care mergem in gradina, la leaganul verisorilor mei. O vad cam moale: mi se aseaza in brate si aproape adoarme. Pun mana pe gat si pe obraji: ardea ca focul. O iau usor in brate, sa nu se sperie, o duc in casa si ii pun termometrul: 39,7. Hm… asa febra nu mai avusese de un an de zile, de cand cu enterocolita. Incep (pentru a doua oara in viata ei) sa i dau Panadol la 8 ore, alternativ cu Nurofen tot la 8 ore. In 15 minute era pe picioare, fara febra, dadea o raita pe la cuibare:

11289487_1007321142636111_7857108584830357521_o

Masa de pranz a fost ca de obicei vara: cam “subtire”. A urmat somnul de dupa-amiaza. Cand s-a trezit, era iarasi ca focul: 38,7. Ii pun supozitor Novocalmin. O las mai departe cu Panadol si Nurofen. Dupa supozitor, iarasi toate bune si frumoase. Aproape ca imi placea sa-mi imaginez ca ce a fost mai greu a trecut. Seara insa… 39,9: dupa Panadol, Nurofen, Novocalmin si impachetari. Ok, nu-i pot scadea febra, nu avea rost sa mai aman: chem salvarea si pe la miezul noptii eram la spital in Rosiorii de Vede, la Caritas. Avea febra 40: branula, fenobarbital, algocalmin, gentamicina. Internare 5 zile! Concluzia: “rosu in gat”. In maxim jumatate de ora scazuse febra si Ana dormea. As fi dormit si eu daca nu ma chinuia o masea ce, oricum, imi daduse de furca o saptamana!

Luni dimineata, se scoala voioasa nevoie mare: radem, ne mai jucam, mai citim… dar avea si ea o grija: “coco” si “ou”.

11103197_1008114862556739_8361212026236166041_o

Mai iesim pe holul spitalului, mai mergem la consultatie… Spitalul si salonul unde stateam aratau incredibil de bine: curat, proaspat renovat, personalul foarte in regula. Dar totusi… 5 zile?! Ne urcam amandoua pe pereti…

Asa ca cer externare pe proprie raspundere, semnez, scoatem branula si plecam acasa. Continuam tratamentul cu antibiotic pe cale bucala: pentru a doua oara ii dau antibiotic. Niciodata n-am fost de acord cu medicamentele, cu antibioticele nici atat. Mi se pare ca prea multi doctori se grabesc sa le prescrie, prea multi parinti le administreaza imediat. Dupa ce ma consult si cu medicul pediatru al Anei, decid sa pastrez schema de tratament data din spital.

Asa ca dupa-amiaza Ana era la treaba, cu gainile.

11119323_1008447129190179_4591416206899029306_oRestul zilelor a curs lin, fara alte probleme de sanatate. Am continuat tratamentul si totul a fost in regula.

Ne-am bucurat de cirese si capsune, de la noi din gradina.

11312605_1007571502611075_5720173620980921061_o

11147113_1007571042611121_4290945872964888784_o

Am descoperit, mult prea tarziu, din pacate, ca o nevastuica sau un dihor ne-a luat si ceilalti 3 bobocei de rata. I-am gasit peste vreo 2 zile, morti si inghesuiti dupa niste scanduri. Pe al patrulea il urcase dihania sus, pe cotetul gainilor. Nici macar nu i-a mancat, doar i-a omorat si i-a ascuns. De atunci nu s-a mai repetat, desi ne-am temut pentru puii de gaina. Cum sunt multe gradini, case si magazii in zona, ne-a fost teama sa nu se fi cuibarit in apropiere vreun “criminal in serie”.

Pana la urma, am cumparat inca doi boboci de rata, care acum dorm in casa, pana s-or face mai maricei.

10497483_1011216435579915_7926141848354108644_o

Ne-am intalnit fata in fata cu o broscuta tare dragalasa, care venea intr-un lighean cu apa (destinat ei, de-acum), si pe care am tinut-o captiva cateva minute intr-un borcan, ca sa o vada Ana mai bine.

11289505_1010210439013848_7651936543870597053_o

Dupa aceea, i-am dat drumul ca sa se duca la “mami ei”, cum zice Ana.

11419358_1010210805680478_101577460067230503_o

Diminetile racoroase ne placeau cel mai mult.

11270552_1010333179001574_203073918290812540_o

Dar si zilele calduroase, cand mergea desculta pe-afara.

11411792_1011057205595838_1523979872081800533_o

11270617_1011070798927812_6775121963322392538_oSau puneam o patura pe jos, asa cum faceam si eu cand eram mica, si isi rasturna toate jucariile, cretele, tricourile…

11402552_1011070028927889_5631177480545547328_o

Sau mergeam sa mancam cirese din pom.

11392875_1010407108994181_1501336064926033744_o

Au fost si zile ploioase, dar frumoase: dansa in ploaie.

11402644_1010379252330300_123227025060424970_o

Serile ieseam la poarta, sa vada caii. Au oprit cativa carutasi, “sa vada fata calu'”.

11313127_1011166435584915_990635422555326271_o

Serile aveau parfumul florilor din gradina.

11402308_1010425462325679_2064178162931690706_o

Sau mergeam la gradinita unde si eu am mers cand am fost mica. De foarte putine ori, adevarat, caci nu prea mi-a placut. Am regasit insa totul asa cum l-am lasat in urma cu 35 de ani: aceleasi leagane, acelasi tobogan…

11402507_1010820112286214_1080131421715505751_o

Pe drumul inapoi spre casa ii placea sa se uite in curtile oamenilor, asa cum si mie imi place sa fac uneori.

11406762_1010828238952068_6625906845613740887_oApoi mergeam sa vedem cum s-au culcat gainile, cocosul Floricel in special.

11246368_1010827468952145_2409536106981178193_o

Cand intram, in sfarsit, in casa, incepea sa-si aranjeze hainele din lada patului.

11350542_1010832925618266_2559716603792773255_n

Cu mancarea n-a avut o “relatie” prea stralucita: nu-i placea nimic, asa ca, tot intreband-o ce ar vrea sa manance, am ajuns la iaurt. Si cu el a trait zile bune.

11337065_1009841885717370_5600806990038480593_o

Incet-incet a inceput sa manance foarte multe fructe, desi la inceput le scuipa imediat ce le punea in gura, spunand ca sunt “acr”.

11425159_1011165732251652_3225762133020296410_n

S-a imprietenit cu gainile.

11407108_1011166965584862_8108906996396717531_n

Cu morocanosul Jimmy.

11426510_1011215265580032_7702789779468545713_o

Si cu blandul Labus.

11289541_1009845809050311_5075571586580723579_o

I-am reamintit de cei trei pui de gaina cu care am impartit o vreme garsoniera si care acum s-au facut mari.

11141392_1009157359119156_1367647557417866207_oA pus mana pe ei, pentru prima data (nu ii place sa atinga fulgi), si a zis “place, place”. Deci e de bine!

In rest, gradina a fost a ei. Gradina care, indiferent de anotimp, e atat de frumoasa. Si chiar daca au inceput s-o napadeasca buruienile, stiu ca la primavara va fi iar plina de flori. Au inflorit trandafirii prinsi de mine cu borcanul. Macesul s-a trecut, dar va veni iar vremea lui, in toamna. Perele incep si ele sa atarne greu in parul batran de peste 40 de ani, la radacina caruia am ingropat toti prietenii necuvantatori dragi mie. S-au prins rasadurile de cimbru si busuioc, si ardeiul bulgaresc. A rasarit sfecla rosie si socul in inceput sa faca fructe.

De fiecare data ma simt la fel in gradina copilariei: vesela si, in acelasi timp, nespus de trista. Mai mult decat oriunde aici imi vin in minte amintiri… multe, calde si dureroase. Ma napadesc si gandurile, si lacrimile, ca de fiecare data. Imi vin asa, deodata, in minte toate cate le-am petrecut aici, unde voi fi intotdeauna acasa. Si oricate altele as avea pe cap, cu Ana, cu serviciul, cu casa, aici altii imi ocupa gandurile; altii care nu mai sunt, care s-au dus si nu se mai intorc.

Si de-aia aici va ramane totdeauna un loc special pentru mine, va ramane mereu gradina copilariei mele. Gradina copilariilor noastre.

11402334_1010874482280777_7463951572438779054_o

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s