De vorba tot cu Ana

In luna martie Ana s-a taiat la deget intr-o coala de hartie. Destul de rau, cu sange, cu piele care a tot atarnat… I-am pus un plasture. Mare mirare cu el! Cred ca n-a mai simtit durerea din secunda urmatoare aparitiei acestuia.

Atat de mult i-a placut, incat nu mai voia sa stea fara plasture pe deget nici la cateva zile dupa pocinog. O vreme i-am pus plasture, degeaba, pe deget. Pana cand, intr-o noapte, am zis ca asta a fost si l-am dat jos. Nemultumire maxima, insa, dupa un timp, a acceptat ideea de “fara plasture”.

In lecturile noastre, in viata de zi cu zi, avem mai tot timpul de-a face cu cate un nasture. Asa ca, de cate ori il intalnim, ii pomenim numele. Si tot de atatea ori Ana arata degetul cu pricina. Initial nu am stiut despre ce este vorba…. Insa pana la urma am inteles ca sunetele asemanatoare ale cuvintelor: “plasture” si “nasture” ii aminteau mereu de intamplarea cu degetul. Important este ca reusim sa comunicam incredibil de bine, desi nu vorbim, deocamdata, aceeasi limba!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s