De vorba cu Ana

In urma cu mai bine de 1 luna m-am ales cu o arsura mare, de la fierul de calcat, pe partea interioara a antebratului stang.

A fost de mare senzatie, caci Ana s-a uitat zile intregi la ea. Arsura s-a inrosit, s-a bulbucat, s-a cojit si, intr-un final, s-a uscat. Acum mai este doar o dunga mare si rosie.

Asta-seara mancam la cina peste (ce bun a fost chefalul!!!!). Ana voia sa isi ia singura o bucatica, insa i-am spus ca ar fi bine s-o lase deoparte, caci are o arsura. Cand a auzit cuvantul “arsura” a inceput sa arate spre mana mea; cum eu uitasem de incidentul de acum o luna si ceva, nu m-am prins despre ce era vorba. Insa ea s-a gandit cum sa-mi explice. Prima data a spus: “Poc” – ceea ce inseamna lovitura sau buba. Ok, deci era vorba de ceva dureros. Apoi a aratat spre usa – da, fierul de calcat este pe balcon. Apoi a spus “Arsh”. Intr-un final, m-am prins si eu! I-am aratat urma de la arsura… Ce i s-a luminat fata cand am inteles ce a vrut sa spuna!

Pe langa memoria extraordinara, mi s-a parut uimitoare vointa si capacitatea cu care a reusit sa se faca inteleasa. Punand cap la cap anumite cuvinte ce au intelesul lor, aratandu-mi directia unde se afla lucrul care conta, a facut o conversatie interesanta.

Da, mi s-a parut o experienta extraordinara! In completarea celei de dimineata, cand si-a curatat singura oul fiert pentru micul dejun…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s