Deja amintiri

Miercuri, joi si vineri au fost primele zile in care am plecat de acasa, stand departe de Ana intre 8 – 10 ore. Ea a ramas acasa, cu Cristi.

Ne-am trezit cu totii dimineata, am mancat impreuna, apoi eu m-am pregatit de plecare.

Miercuri ne-am luat “la revedere”, am incercat sa o pup si am iesit pe usa. Mi-o amintesc pe masuta de infasat, dand din picioare in timp ce Cristi incerca sa o imbrace in costumul de baie; avea inot.

Joi i-am facut cu mana, i-am spus “Pa!”, am pupat-o si i-am lasat semne de ruj pe obraz; ea mi-a facut cu mana, mi-a spus “Paaaaa!”. Am iesit pe usa in timp ce ea era la Cristi in brate – ma conduceau amandoi, cu zambetul pe buze.

Vineri am lasat-o la micul dejun: manca cascaval, pe masa din bucatarie. Am avut acelasi ritual, de facut cu mana, spus “Paaaa!” si pupat. Am plecat spre usa, vazand-o inca pe masa din bucatarie, orivindu-ma frumoasa si serioasa, asa cum e ea de obicei. Avea ceva in privire si pentru prima data inima mi s-a facut mica-mica, si mi-a urcat un nod in gat. Am iesit pe usa si abia astazi am avut curajul sa imi amintesc ziua de vineri.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s