Zi de luni

Lunea… lunea asta: ploaie, nori, vant… Ce sa faci numai in casa toata ziua cu un copil de 1 an si 7 luni?! Pai… citesti… in pat, pe jos, pe masa din bucatarie! Si cand nu ii citesti, pregatesti de-ale gurii… sau stergi iaurtul de pe jos… sau aduni niste firimituri de biscuiti… sau incerci sa ajungi la baie, iar daca ajungi, speri sa reusesti sa si faci ceea ce ti-ai propus sa faci acolo – pana nu intra copilul sa traga disperat de tine!

Dar copilul…. ce face atunci cand tu nu esti fix langa el? Si ai uitat sa pui telefonul mobil pe raftul de sus?

Pai nu stiu ce a facut Ana, cert este ca pe la ora 17.30 primesc un telefon prin care sunt invitata la o intalnire pe care nu vreau s-o pierd, in urmatoarele 2 ore. Ma pregatesc, sunt gata de plecare, dau sa sun la un taxi. Arunc o privire pe ceasul telefonului: am transpirat instantaneu – era chiar ora la care ar fi trebuit sa fiu deja in intalnire! Cum???? In cateva secunde procesez ce se intampla: “cineva” (persoana importanta, nu spui cine!) umblase la setari. Ok, potrivesc telefonul.

Gasesc cu greu un taxi, dar pana la urma iata-ma urcata in masina, pe drum. Trebuia sa confirm telefonic intalnirea, atunci cand plecam de-acasa. Caut numarul de pe care am fost apelata… nimic… istoricul telefonului meu imi afisa doar numere apelate luna trecuta (am recunoscut cateva dupa prefixul telefonic de Arges!). Nu se poate, cum?! Ma uit iar la telefon: data era 22 martie 2014! Adica acel “cineva” schimbase nu ora, ci data… Si cum anul trecut, pe 22 martie, nu trecusem inca la ora de vara… de-asta si telefonul meu imi daduse fiori cum ca as fi intarziat la intalnire!

Deci trebuie sa gasesc un raft si mai sus!

Dar cea mai frumoasa surpriza pe care mi-a facut-o astazi Ana a fost asa: se trezeste din somnul de dupa-amiaza si ne tinem cateva minute in brate. Nu stiu ce-a visat, dar voia neaparat la usa. Ma duc cu ea in brate, trage de clanta, usa incuiata. Ii spun ca nu putem iesi afara pentru ca e frig, bate vantul, e urat. Si ea imi spune: “Ploo.” Daaaaa…. Ploua!!!!! A repetat noul cuvant de cateva ori, pana cand i-am spus ca tata se va bucura mult daca, atunci cand va veni de la serviciu, ii va spune si lui cum este afara. Asa ca, pana a ajuns Cristi acasa, nu am auzit decat: “Tata… Ploo”!!!!

Maine am citit ca va fi soare. Sa invatam noi cuvinte, asadar!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s