La plimbare

Zilele nu mai seamana intre ele. Nici plimbarile.

Vinerea trecuta iesim amandoua afara. Traversam strada din fata blocului si imediat Ana zareste bichonul alb, plimbat in lesa de un domn in varsta. Mi-l arata si mie, avand gura pana la urechi. Cainele o zarise si el si ramasese pe loc. Ana incepe sa alerge catre el (ii desparteau vreo 20 de metri), cainele refuza sa se mai miste, desi stapanul il tragea usor de lesa.

Abia asteptam sa vad reactia celor doi!

Asadar, Ana alearga, si alearga, se impiedica si cade putin (norocul nostru ca o tineam inca de mana), apoi se ridica si alearga cu mana intinsa catre cainele care dadea jucaus din coada si se ridica in doua picioare, cu ochii tinta la ea.

Eu si stapanul cainelui zambeam si asteptam sa vedem cum va decurge intalnirea.

Ajunge Ana langa caine, patrupedul ii miroase un pantof si Ana trece mai departe, mergand linistita cu mine de mana. O intreb: “Ai vazut ce caine fumos, ti-a placut si tie de el?” Raspunsul cade sec: “Nu.”

Intorc capul spre stapanul cainelui, care spune: “Eh, fata sa fie sanatoasa!” Ii spun si eu, peste umar, caci deja ne departasem putin: “Poate se vor juca data viitoare…”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s