Buna purtare

I-am cumparat Anei o carte, “Sa avem grija de lucruri – ghid de buna purtare”. Am profitat, bineinteles, de o reducere pe http://www.elefant.ro si am economisit 80%, platind 3,20 de lei pe o carte care mie mi se pare destul de interesanta. Este in topul preferintelor Anei, asa ca o citim destul de des. O atrag foarte mult desenele clare, frumos realizate. Urmareste detaliile obiectelor de imbracaminte, de incaltaminte: o floare la cizma, un fermoar la bluza, o soseta colorata, o agrafa de par si altele asemenea.

ghid 1

ghid 3

ghid 2

ghid 4

Si preferata Anei – oare de ce nu ma mira?!

ghid 5

Textul e simplu, accesibil, scrisul este mare si clar. Cartea este aparuta la editura Girasol, si face parte dintr-o serie destul de utila.

Tot frunzarind cartea de mai sus, imi dau seama ca Ana este un copil ordonat. In general, dupa ce termina joaca, isi strange singura obiectele folosite. Spre exemplu, scoate din sertar toate ojele mele, le insira intr-o ordine doar de ea stiuta, insa imposibil de schimbat, pe marginea patului. Apoi le arunca inapoi in sertar. Efectiv le arunca. Aici mai avem de lucru, ii place cum pocnesc pe lemn, asa ca propozitia “aseaza-le incet” inca nu e respectata; sunt ferm convinsa ca intelege diferenta, insa ii place zgomotul.

Atunci cand isi lasa imprastiate lucrurile cu care s-a jucat o rugam sa le stranga. In majoritatea cazurilor, se conformeaza. Daca ne ingnora, incepem noi sa le strangem, dar o rugam si pe ea sa ne ajute; ceea ce, de obicei, face cu placere.

Deci sunt extrem de putine cazurile in care alege sa nu isi stranga sau sa nu puna la loc obiectele cu care s-a jucat.

Am observat ca cere sa inchidem lumina atunci cand nu ne este necesara aprinsa: stam la bucatarie, si nu in camera. Inchide usa vitrinei daca uit eu sa o fac.

Daca pica ceva mancare pe jos, trebuie sa ma atentioneze sa sterg imediat. Mai aman momentul doar spunandu-i ca vom strange imediat ce terminam masa. Insa daca pica pe ea sau pe scaunul pe care sta – obligatoriu ma pune sa sterg in secunda doi. La partea cu scuipatul din gura atunci cand fie nu poate mesteca bine, fie s-a plictisit, fie vrea altceva mai avem mult de lucru; inca nu intelege de ce nu-i bine sa scuipe pe jos, si de ce trebuie sa puna resturile alimentare in servetel sau acolo unde incerc eu sa ii spun.

Mai face si diverse de genul: ia o bucatica de paine, se razgandeste si nu o mai mananca, o face numai firimituri marunte…. pe canapea; eu ma pregatesc sa adun resturile, dar vrea ea sa faca curat: scutura firimiturile de pe canapea, jos. Ca sa nu-mi ies din ritm, desigur!

De vreo cateva zile strange singura la gura sacul din galeata de gunoi. Mergem impreuna la ghena si-l aruncam.

Observ obiceiuri bune, pe care le practica din placere si cu intelegerea rezultatului; sper doar sa le si pastreze!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s