Curatenie. Curatenie?!

Doua zile cu ploaie. Cu muuuult timp stat in casa. Momente memorabile – destule. Cateva insa merita chiar notate.

Asadar, sambata. Am stat toata ziua in casa. Nu s-a oprit ploaia nici cat sa iesim putin afara, sa calcam in balti si sa adunam pietre. Bineinteles, a fost o zi… frumoasa (vazuta lunea). Am citit, ne-am si jucat impreuna, am mancat, am dormit, daaaaar… au fost si cateva “evenimente”. Spre exemplu, cand i-am spus ca vom merge impreuna sa ducem gunoiul, ea mi-a adus rucsacul, crezand ca o sa si ramanem afara. Mi-a parut rau, am dezamagit-o… Am compensat stand cu nasurile lipite de geam dar, eh, nu se compara cu alergatul prin balti!

Apoi: de la un moment dat, n-am mai numarat de cate ori am spalat-o pe maini. Nu o tin intr-un glob de sticla… adica ce glob, s-a crapat cand a inceput sa isi linga talpile cizmelor cu care mergea afara; crapatura devine tot mai adanca atunci cand baga in gura pietrele adunate de-afara (dar asta e alta poveste)… ((Bine, e alta poveste, dar tot trebuie sa spun ceva: Ana aduna pietre, de diferite marime, si le aduce in casa; pe unele reusesc sa le spal, pe altele nu. Le mai baga si in gura, la nimereala. Gaseste Cristi pe jos o piatra mai mica decat de obicei. Ma intreaba daca asa a fost ea, sau a spart-o Ana cu dintii. Ana Sfarma-Piatra! Gata parantezele))

Faza de sambata mi-o amintesc de la o spalare pe maini (nu numarasem pana atunci), inainte de masa. Deci: o spal, se spala si ea (o distreaza maxim sapunul, tot timpul aluneca!), o sterg pe manute si e gata de plecare din baie. Se impiedica de o pala de aer si pune mana pe vasul de toaleta. Bun, o mai spal inca o data (a doua oara). O spal, se spala, o sterg, pleaca din baie, se pune in patru labe pe holul in care da si usa de afara; holul unde noi ne descaltam, ne stergem pe picioare, etc. Ok, o iau iar la sold (o tin pe chiuveta pentru ca altfel nu ajunge), o spal (a treia oara), se spala, o sterg pe maini si o duc eu in camera. Ma duc sa arunc un ochi la supa care deja aproape fierbea; o iau de pe aragaz, o pun in farfurie. Ana se tinea dupa mine – perfect, o am sub ochi, n-are cum sa se mai murdareasca pe maini! Ma duc sa pun la incalzit si felul doi: fasole verde si carne de gaina. Ana cu mine la bucatarie: cu degetul aratator de la mana dreapta curata temeinic exteriorul (apoi a trecut si la interior… am lasat-o, era prea tarziu) capacului de la galeata de gunoi. Ma duc cu ea la baie si o spal (iar!!!! a patra oara in maxim 20 de min.) pe maini. Dupa ce i-am dat sa manance n-am mai numarat; am rasuflat usurata ca am reusit sa termine cu bine masa de pranz.

Duminica, ne trezim: ploaie. Cum, necum, trebuie sa ajungem la piata; meniul zilei asteapta materia prima (loboda, radacinoase, mazare…). Dupa ce facem cumparaturile, ne intoarcem acasa: era deja ora pranzului, dar pentru ca fusesem cu masina, pacalisem ploaia, cumparasem tot ce aveam pe lista, si numai bine ca punem masa.

Dupa masa de pranz – somnul de frumusete: Ana si taica-su. Eu – la bucatarie: gaina pusa la fiert (de gust, intai in oala pentru ciorba), apoi definitiv in cratita pentru mancarea de mazare cu marar proaspat. Curatat legumele pentru ciorba si dat pe razatoate, tocat loboda si stevia (le-am aruncat pe-amadoua in ciorba, impreuna au dat cantitatea necesara de verzituri), curatat cartofi pentru meniul de seara (alta poveste, am facut o descoperire culinara minunata), pus la fiert orezul cu laptele si vanilia (urma sa fie garnisit cu fructe de padure de-asta toamna, din congelator).

Intre timp, se trezesc oamenii mei si ii expediez afara: nu mai ploua, iar eu voiam sa dau cu aspiratorul si cu mopul. Nu stiu cum, dar am reusit sa le fac pe toate, inclusiv curatenia (nivel “basic”). Vin amandoi acasa, ii aud intrand – le-am lasat usa descuiata, sa nu ma mai trambalez eu de la bucatarie sa le descui. O aud pe Ana tropaind de la intrare pana in bucatarie (a traversat toata garsoniera, cu podeaua proaspat spalata si uscata, cu cizmele cu care s-a plimbat pe-afara), ca sa-mi arate ce piatra frumoasa a gasit! M-a impresionat mult gestul ei (cand a vrut sa-mi arate piatra, nu cand a traversat toata casa incaltata), ca s-a gandit la mine si ca a vrut sa ma bucur si eu odata cu ea!

Toate preparatele au fost gata la timp, masa aproape de incheiere, Ana a mancat singura si chiar i-au placut cartofii, salata verde, ridichiile. I-au placut atat de mult, incat la final, cand nu mai putea manca dar parca ar mai fi gustat din ele, le lua in gura, le molfaia, si le scuipa jos (fix pe podeaua spalata mai devreme). Ce bine ca exista servetele umede… Completarea ideala a mopului!

Cam astea ar fi asa, intr-o compunere cu impresii frumoase, ideile principale despre curatenie cu un copil de 1 an, 7 luni si 2 saptamani. Rezumatul compunerii: speranta unei case curate cu copilul sus-mentionat nu moare niciodata!

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s