O poveste de miercuri

De la bazinul de inot unde mergem acum. Miercuri nu am putut ajunge, asa ca am fost marti. Instructorii cu care Ana lucreaza de obicei (Lacramioara si Alex 1) nu erau disponibili, asa ca l-a avut partener pe Alex 2 (numele de familie nu sunt importante).

Am ajuns la bazin, am schimbat-o si am mers sa o predau instructorului. Avea ceva emotii (instructorul), mai ales ca Ana incepuse sa planga (asa face de fiecare data cand ne despartim, dar numai pentru cateva minute).

Imi spune instructorul: “Mi-a spus Lacramioara ca ii place sa i se cante, asa ca o sa-i cant”. I-am confirmat ca asa este. Intre timp, Ana era deja in apa cu el. Lucrurile se calmasera rapid, asa ca nu avea rost sa mai stau si eu.

La sfarsitul sedintei, Alex 2 imi spune: “Sa stiti ca i-am cantat, dar a adormit. De doua ori.” Mda, stiam ca mai face asta atunci cand o trezesc mai devreme de ora la care se scoala ea de obicei; de fapt, atunci cand am inceput sa frecventam acest bazin, durata sedintei fiind de 1 ora, iar noi vrand sa mergem cat mai devreme, Ana dormea cam tot timpul petrecut in apa. Solutia a fost schimbarea orei – asa ca, daca isi face somnul ei de dimineata, e vioaie in apa.

Bine, e posibil sa-i fi cantat si frumos noul instructor…

Ne continuam ziua la un loc de joaca din Mall Vitan – prima data cand mergem acolo, desi ii dau tarcoale de ceva vreme. Initial, Ana a fost reticenta. Apoi, cand a vazut cum sta treaba… A inceput sa alerge, sa se zbenguie, sa se urce pe toboganul mic singura, sa coloreze, sa se dea in leagan si multe altele. Desi stiam ca e foarte obosita, nu intelegeam de unde mai scoate atata energie.

Cu greu am plecat de-acolo, mai-mai sa adoarma in masina, mai-mai sa adoarma inainte de masa, dar s-a mobilizat exemplar (cred, totusi, ca-i era mai mult foame decat somn) si a mancat ciorba de perisoare si musaca.

Apoi, somn: a adormit imediat, asa ca eu m-am simtit libera sa ma duc la birou si sa iau o foarfeca pentru a lucra ceva. Iau foarfeca, in secunda doi o scap din mana: loveste suportul de pixuri, loveste raftul, imi dau seama ca n-am nici cea mai mica sansa sa o prind, loveste masa si cade, cu sunet apoteotic, pe podea. Cred ca asa s-a simtit si Pippin cand, in minele din Moria, loveste accidental un craniu care cade intr-o fantana, tragand dupa el restul scheletului, un lant si o galeata, totul facand un zgomot atat de puternic, incat s-au trezit cateva cohorte de orci (“Stapanul Inelelor”, desigur).

Daaaaar, oboseala era atat de mare incat am auzit-o doar oftand. Sugestiv, nu?!

A dormit 3 ore – recordul ei absolut de pana acum, la somnul de dupa-amiaza. Eu nici n-am dormit, nici n-am facut mare lucru, ca asteptam sa se trezeasca.

Seara a continuat cu multe, multe zambete, alergat prin casa, pupaturi si adormit tarziu in noapte.

O zi frumoasa.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s