Dupa 2 saptamani

Astazi ne simtim bine. Mai bine. Ne mai sacaie o tuse reziduala pe amandoi, dar nu se pune! In urma cu doua saptamani, insa, mi-era atat de rau, incat nu am crezut ca ma pot da jos din pat sa ii dau Anei sa manance; nu mai zic de jucat, iesit afara… Daca joi mi-a fost rau, vineri a fost groaznic: dureri crancene de oase, de nu mai stiam pe ce parte sa mai zac. Plus bonus: febra si senzatie de voma! Am intrebat-o pe maica-mea de cand nu am mai facut eu febra… si nu si-a amintit. Am trecut la pastile; serioase. Pana la urma, m-am pus pe picioare. A urmat Cristi: la pat si el, cu aceeasi durere de oase. Plus tuse, dureri de cap, nas lichefiat, ochi rosii si plini de lacrimi… Aratam amandoi intr-un mare fel: tusea si junghiul!

In cazul meu, stiu ce s-a intamplat: oboseala + putine fructe + lipsa aproape totala a produselor apicole = imunitate scazuta = viroza din decembrie – ianuarie = imunitate si mai scazuta + sechele (nu, nu cred ca virozele imunizeaza… sunt aproximativ 300 de virusi care le pot provoca) = cistita hemoragica (dureri groaznice, imi venea sa plang!) = imunitate si mai scazuta = viroza care m-a dat peste cap vreo 2 zile in care am fost complet “iesita din circuit”.

Marea noastra teama a fost sa nu ia si Ana “chestia” asta oribila. Dar, in afara de cativa muci si o oarecare tuse, a depasit cu bine momentul. Si in cazul ei stiu ce s-a intamplat si nu s-a imbolnavit, dar despre asta trebuie sa scriu separat.

Acum suntem, si eu, si Cristi, mult, mult mai bine. Daca nu ne-ar sacai tusea, ar fi totul perfect.

Multa sanatate tuturor!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s