“Niu, niu, niu!”

Asadar, totul incepe cu “Nu!”. Din nou. Dar de data asta si mai hotarat!

– Ana, vrei sa mananci?

– Nu!

 

-Ana, vrei sa ne jucam?

– Nu!

 

-Ana, hai sa te speli pe maini!

– Nu!

Si dialogurile ar putea continua asa, cu sutele… Mai sunt si “variatiuni pe aceeasi tema”:

– Ana, vrei in carca? (e jocul ei preferat, e locul ei iubit, sunt spatele noastre terminate…)

– Nu! (Pauza o secunda, pana si-a dat seama care-i, de fapt, intrebarea) Daaaa!

 

Zilele trecute noi doi eram in bucatarie, iar ea isi facea de lucru prin camera. O auzim: “Niu, niu, niu!”

Intr-una din noptile trecute, cand se intorcea de pe o parte pe cealalta, o aud vorbind in somn (se intampla destul de des): “Nu, nu!”

Asadar, rabdare, rabdare si iar rabdare: nu vrea sa citim, nu vrea afara, nu vrea imbracata, nu vrea dezbracata, nu vrea mancare, nu vrea jucarii, nu vrea ca nu vrea. Uneori o provoc la joaca: ea zice “niu”, eu zic “da” si tot asa pana cand, la un moment dat, zice si ea “da”.

Si nu, nu tin alternativele: daca a zis ca nu vrea rochie, apoi nu vrea nici macar una dintre rochiile date la ales; asa ca sta in ciorapi. Daca a zis ca nu vrea peste, apoi pot sa il dau eu cu unt, cu ulei de masline, cu sare, cu suc de lamaie… nu vrea peste si gata.

Numar zilele: au trecut vreo 7…..

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s