Inca o viroza

Astazi a fost o zi oribila: tuse pana la voma, dureri de oase, usturimi de piele, sfarseala. Bine ca n-am facut febra! Abia scapasem de raceala ce m-a chinuit din 29 decembrie pana pe la inceputul lui februarie… Si care nu, nu m-a imunizat, ci mi-a lasat niste sechele tare urate.

Incerc sa o tin pe Ana la distanta de mine, dar reusesc cu greu: cred ca simte ca ceva nu-i in regula si sta numai in brate, cu fata lipita de obrajii mei… Azi-noapte mi-a fost si mai rau, asa ca tot timpul a stat lipita de mine. Sper sa fie mai rezistenta decat mine…

Am zacut desenand flori si inimic, cu ea langa mine. Cu greu m-am ridicat azi din pat… adica n-am avut incotro. Am tinut mereu un scaun langa mine, ca simteam cum mi se reteaza piciorele si cad.

Stiu ca poate fi si mai greu. Adica eu sunt totusi fericita ca diseara o preia Cristi… In plus, e doar (inca) o raceala… Oare cum se descurca mamele care, dintr-un motiv sau altul, trebuie sa isi creasca singure-singure copiii?! Asta ma inspaimanta cel mai tare: sa fii bolnava si sa-ti vezi copilul pe langa tine, cu diverse nevoi, iar tu, mama, sa nu te poti misca din pat… Ma gandesc mereu la ele, mai ales in momentele cand imi este mie greu… Si imi fac putin curaj, si stiu ca va trece si asta…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s