Prima si ultima data

Am inceput sa scriu aceste pagini atunci cand mi-am dat seama ca am strans prea multe: “Astazi Ana a facut pentru prima data cutare lucru”. Initial am scris pe cateva cartonase: primul zambet, primul dinte, primul… primul… primul…

Apoi, de ceva vreme, am inceput sa gandesc si altfel: “Inainte Ana facea asa si pe dincolo”. Si iarasi mi-am dat seama ca s-au adunat atat de multe lucruri pe care le facea candva; candva cand era si mai mica.

Si chiar ieri aseara o tineam culcata pe genunchi, cu capul ei in palmele mele, si voiam sa o legan ca pe vremea cand avea colici. Dar acum picioarele ei se intindeau de-a lungul soldurilor mele, nu se mai atingeau de burta mea, ca atunci. Si nici nu mi-am dat macar seama cand a fost ultimul moment in care am tinut-o asa, complet intinsa pe genunchii mei.

Dar oare care a fost ziua in care mi-a adormit pentru ultima data in brate, in timp ce eu ma plimbam cu ea prin camera?!

Si mi-am amintit si de cele 14 luni de alaptare neintrerupta; si nu mi-am mai amintit in ce zi ea a decis ca vrea doar lapte la biberon. Mi-am amintit insa cum m-am simtit: putin trista ca momentele noastre unice si intime din alaptare s-au sfarsit, putin surprinsa ca a fost decizia doar a ei, putin eliberata.

Nu imi mai amintesc nici ziua in care am renuntat la purtarea ei in marsupiu. Pur si simplu intr-o zi ne plimbam amandoua, agatate una de cealalta, iar din ziua urmatoare n-am mai purtat-o niciodata astfel.

Ma gandesc acum si la zilele de-asta iarna, cand imi dormea pe piept cate o ora si mai bine, iar eu trebuia sa stau intepenita fie pe scaun, fie pe canapea. A fost cu siguranta o ultima zi, apoi niciodata nu a mai adormit asa.

Imi amintesc si de mersul ei, nesigur si sprijinit de mobila, de pereti; oare cand a fost ultima data?

Cate supe, ciorbe, fructe si legume am dat la blender pana cand a inceput sa manance solid; cand o fi fost ultima oara?

Atatea momente care s-au intamplat pentru ultima data, care nu se vor mai repeta niciodata de-acum inainte!

Si altele, mult mai multe, pe care, oricat as vrea sa le aman, nu voi putea. Va veni si ziua in care ii voi schimba ultimul scutec, pentru ca va folosi olita. Va veni si noaptea in care va dormi pentru ultima data in pat cu noi, caci isi va dori camera ei. Va veni si momentul cand nu va mai alerga de la unul la altul prin camera, cand nu ni se va mai arunca in brate cu ochii inchisi, asa cum face acum. Intr-o zi n-o sa-i mai aleg eu hainele, n-o s-o mai imbrac si n-o s-o mai incalt, pentru ca se va descurca singura. Intr-o seara o sa-i fac baie pentru ultima data, pentru ca de-a doua zi va dori sa se spele singura. Si nu vom mai sta cocotate pe masa de langa geam sa citim, si nu vom mai aduce scaunul in fata usii ca sa poata baga ea cheia in yala, si nu ne vom mai juca cu pesmet si cu spaghete, pentru ca i se va parea caraghios. Si nici nu va mai adormi dupa-amiezele langa mine, citind o carte cu un urs care nu a dormit de Craciun, pentru ca va avea alta treaba de facut. Si nu se va mai minuna de gaura din coada ibricului meu de cafea, asa cum face acum, pentru ca, probabil, nici nu o va mai observa.

Atat de multe momente dragi ce nu se vor mai repeta niciodata. Sigur, vor veni altele, mult mai frumoase, mult mai multe, dar imi va fi la fel de greu sa accept ca vor si trece.

Ma bucur de orice lucru nou, sau repetat, sau chiar uitat, daca e legat de ea. Ma bucur pana nu e prea tarziu. Imi dau seama ca sunt multe momente ce nu se vor mai repeta niciodata, ca ea creste cu fiecare respiratie, se schimba cu fiecare secunda. Sunt fericita ca evolueaza, ca se dezvolta, ca acum face atat de multe, ca invata, ca memoreaza, ca stie sa se faca inteleasa…

Sunt fericita, dar cu un nod in gat.

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s