Inca o zi obisnuita

Ziua de ieri mi-a placut: relativ calma si plina de lucruri interesante. Spun relativ calma pentru ca suntem in perioada in care erup caninii… deci e ceva cam ca nisipurile miscatoare…

S-a trezit pe la zece fara un sfert, ne-am tinut in brate si ne-am pupat vreo zece minute. Apoi ordine prin camera, dupa care un fel de mic, mic, mic dejun. Dupa ce bea un biberon cu lapte pe la sase jumate, tot ce poate manca atunci cand se trezeste de-a binelea sunt cateva cubulete de cascaval, sau putina branza, sau compot, sau ceva asemanator.

Apoi a vrut sa scoatem margelele; denumire generica pentru gablonturile mele… ce-a mai ramas din ele. Sunt trei cutii de diferite marimi in care, candva, era ordine desavarsita. Acum gasesc undeva un cercel, altundeva o brosa, un pandantiv… pe unele le adun de sub pat… In fine, va veni vremea cand le voi aseza iar in ordine, daca voi mai avea ce. Le scot din vitrina unde le tin si uit usa deschisa: observa imediat si se duce s-o inchida. Bravo ei!

Se aseaza la masuta si isi pune toate bratarile pe mana dreapta, margelele la gat si, in rest, le scoate si le imprastie pe masuta, pe sub ea si, la viitoarea curatenie, mai vedem pe unde. Se plimba asa prin camera si vrea sa ii montez casuta de carton. Sunt de acord, dar numai dupa ce strange margelele. Cu ambele maini le aduna si le arunca la nimereala in cutii, dar cert este ca in cateva minute era ordine. Montez casuta de carton, pun in ea patura, vrea si pernele. Bun, totul pregatit. Isi ia o carte si ma trage de mana sa ne asezam amandoua in casuta si sa citim. Ea incape cu totul, eu doar cu capul, umerii si jumatate din spate… Ma apuc sa-i citesc. Dupa vreo jumatate de ora, ea pleaca la bucatarie (nimic precis, cine stie ce i-o fi trecut prin cap) si ma lasa singura in casuta. Nu se intoarce prea repede, asa ca ma ridic si eu cu scartait de oase…

Nu-si gasea de lucru asa ca propun sa iesim afara: isi aduce singura cizmele – e de bine! O imbrac repede, pana nu se razgandeste, imi trag pe mine blugii si geaca si iesim. Ajungem la un loc de joaca: pustiu. Perfect! Alearga, o dau in leagan (am gasit unul uscat, deci mai fusese cineva pe-acolo) si apoi incepe sa-mi ceara servetele sa stearga bancuta din casuta piticilor. O stergem. Apoi vrea sa stearga si bancuta din corabie; o stergem si  pe-aia. Se indreapta spre tobogan… N-am chiar atatea servetele la mine!

Plecam de-acolo (avea deja mansetele fleasca, nu i-au ajuns totusi servetelele), mai cascam gura pe la niste reviste, mai mergem la un alt loc de joaca aproape de casa… In fine, ajungem acasa. Cat scoate ea toate ojele mele din sertar, pregatesc pranzul: ciorba de vacuta si fasole verde tot cu vacuta. Mancam amandoua si la unu jumate era in pat. Pana termin eu sa-i citesc “One snowy night” ea deja adormise. Apuc sa-mi fac o cafea si s-o beau, si dau un telefon; mare greseala! Asadar, dupa o atipeala de 30 de minute s-a trezit. Incerc inca 30 de minute s-o adorm la loc – nu am sanse, asa ca o las in pace. Isi mai rasfoieste revistele, mai stivuieste niste forme… Mergem la bucatarie sa scoatem dovleacul din cuptor. Am luat duminica unul excelent: a fost dulce si aromat si 5 lei/kg… Asta e, a facut toti banii! Mancam amandoua dovleac copt, la masuta ei. Mergem inapoi in bucatarie, o urc pe masa-dulap sau dulapul-masa unde sta de obicei (e o mobila facuta pe comanda, care indeplineste ambele functii: si masa, si dulap; cand ne-am mutat aici, a trebuit sa cumparam mobile destul de mici ca sa incapa in garsoniera, dar si suficient de mari ca sa ne si foloseasca la ceva).

O intreb daca vrea sa ne jucam cu un puzzle sau sa mai dam o tura pe-afara. Nu vrea nici una, nici alta: vrea sa ne uitam pe geam. La oameni, la masini, la caini si pisici, la pescarusi si porumbei. A vrut apoi niste fructe uscate (am facut dupa reteta de aici, dar fara nuci ca nu am si, evident, fara brandy; in plus, am hidratat fructele uscate in suc de portocale aprox. 12 ore, ca altfel blenderul meu cedeaza nervos…); apoi a vrut o banana. Cu asta am incheiat capitolul “fructe” al zilei.

A urmat apoi “ora de lectura”: am luat doua carti si m-am suit langa ea, pe masa-dulap. Am citit, si am ras, si ne-am simtit minunat! De fapt, de-asta am si vrut sa fac din ziua asta o pagina in jurnal: sa nu uit sa-i povestesc ce frumoasa a fost dupa-amiaza asta calda si gri, de sfarsit de iarna!

Dupa ce a venit Cristi de la serviciu si au avut momentele lor zilnice, de revedere, a vrut neaparat sa vada cum functioneaza cheia de la usa, cum se deschide usa si, mai ales, daca ea o poate descuia. Nu ajunge singura pana la yala de jos, asa ca am tinut-o in brate intr-o pozitie destul de incomoda. Cum parea hotarata sa reuseasca, mi-am adus un scaun si am stat cu ea pe genunchi, in fata usii, vreo 20 de minute.

chei

I-am aratat cum se face, de mai multe ori, i-am explicat, dar…. cum sa conving o leoaica de un an si jumatate ca incearca sa deschida yala de jos cu cheia de la yala de sus?! Cat sunt eu de tauroaica de treizeci si… ceva de ani, m-am lasat pagubasa…

Apoi a urmat cina: a mancat o jumatate de dorada si cativa cartofi Bombay. Acestia din urma i-am pregatit pentru prima data dupa o reteta de aici. Am renuntat la “picanterii” (piper si chili), ghimbir nu am avut, dar chiar si asa au iesit minunati: foarte aromati si gustosi. Cu o salata verde, ridichii si castraveti alaturi, au fost cina perfecta!

Seara s-a incheiat in liniste. Liniste insemnand: alergari de-a lungul camerei, citit in casuta (tura lui Cristi), stat iar sa deschida yala de jos cu cheia gresita, jucat cu ferma, dus, citit, biberon cu lapte, doua ture la olita… Deci in liniste.

seara

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s