Cand ai antrenor personal, ai!

Citeam zilele trecute cateva cuvinte scrise pe o fotografie: “Se spune ca pentru o viata lunga, trebuie sa faci miscare zilnic. Ce fericire: mamele vor trai vesnic!”

Si apoi mi-am dat seama de cat sunt de norocoasa ca am antrenor personal… si am si exclusivitate (bine, fie, seara si la sfarsit de saptamana aceasta clauza se abroga). Si asta se intampla de cand am nascut… ce coincidenta!

Asadar:

– mers vioi, prin casa, noapte de noapte, minim 1 ora (colicii….de la 2 saptamani pana la 4 luni);

– mers pe jos, afara, zilnic, minim 1 ora (asta-vara numaram in kilometri – minim 7 km pe zi);

– baut litri nenumarati de apa (imi amintesc si ma amuz de orele de dupa cezariana, pana a trecut anestezia, ca dup-aia n-a mai fost amuzant deloc; imi era o sete teribila, de parca linsesem sare toata dimineata. Aveam la mine 2 sticle de 0,5 l, pe care Cristi le umplea continuu. Eram singura din reanimare care bea atata apa. Dupa vreo ora de la operatie vine anestezista sa ma vada: “Sa beti multa apa! A cata sticla e asta?” Eu: “A sasea.” A plecat. Vine o infirmiera sa ne goleasca tuturor pungile de la sondele urinare. Noteaza cantitatea intr-un registru: “Cutarica – 400 ml, cutarica – 500 ml, Dumitru – 1200 ml” Yes!!!!);

– purtat copil in marsupiu, mers in ritm vioi, pe zapada, minim 1 ora zilnic;

– mers cocosat si tinut copil de maini ca sa invete sa mearga,  din februarie 2014 pana in septembrie 2014: nu stiu ce categorii de muschi am lucrat atunci, ca nu-mi mai simteam spatele;

– mers la piata cu copil de mana; cumparat: 7 kg dovleac de copt (copilul il prefera), 2 litri lapte, morcovi, mere, patrunjel, pastarnac, sfecla rosie. Pus totul in rucsac la spate. Copilul nu mai vrea sa mearga pe jos… Mers 1,5 km pana acasa cu greutate si in fata, si in spate. Bine ca erau egale greutatile, si m-am echilibrat perfect!

– din septembrie 2014 am inceput pregatirea pentru maraton (unul dintre ele, nu conteaza, rezist la oricare): Ana a inceput sa mearga singura; de fapt sa alerge… pasi mici, da’ multi!!!!

– copilul vrea in carca. Si pentru ca e pusa pe treaba (cred ca i s-a parut ca am ramas cu burta dupa nastere, sau ceva de genu’), trebuie sa alerg: simplu, sau cu genunchii ridicati, sau cu calcaiele ridicate, sau pe loc. Sau sa stam in fata oglinzii si sa ne balansam de pe un picior pe altul. Sau sa facem genuflexiuni… aici o mai fentez, le fac doar pe jumatate, dar ea rade oricum!

– urcat – coborat scari cu copil si cumparaturi… care in brate, care in spate… eh, asta-i simplu, nu se pune!

– exercitii de echilibru: ploaie, vant, copil dupa gat, in spate rucsac plic cu de toate. In mana dreapta tin si o punga cu 4 oua. Vanzatoarea a vrut sa i-o dea Anei s-o tina, dar daca tot e antrenamentul meu, am zis sa-l fac pana la capat….

Deci cred ca mi-am lungit zilele cu ani buni! Sincer!

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s