Culinare

Ieri seara ne-am destrabalat la cina. Toti. Dupa ce am facut si plimbarea de seara (prea a fost frumos afara ca sa stam in casa) ne-am intors si ne-am pregatit de masa.

Pentru Ana am bagat la cuptor o dorada minunata: data doar cu sare pe toate partile, pusa intr-un vas termorezistent si uitata in cuptor vreo 30 de minute. Toata reteta o gasiti aici, dar eu n-am mai facut sos de data asta.

Pentru noi am cumparat dimineata, dintr-un magazin cu specific arabesc, lipii si 200 gr. de compozitie de shaorma cu carne de vita (bucatele mici de carne, ardei, ceapa, usturoi, boia si multe mirodenii ce aveau o aroma…. mmmmmm….) si am rasturnat totul in grill. Am pus si putina apa si am lasat sa scada bine.

I-am dat intai Anei sa manance peste (a inghitit rapid jumatate de dorada) si apoi am adus si shaorma noastra. Au tentat-o ardeii rosii, care se copsesera bine si frumos pe grill. Apoi i-am dat si lipie calda (o pusesem tot pe grill, dupa shaorma, asa ca luase miros de mirodenii). O vedem ca incepe sa atinga cu bucata de lipie si amestecul nostru de shaorma din farfurie. Si a repetat gestul de cateva ori, savurand astfel mirodeniile si sosul putin picant.

Se pare ca preferinta noastra pentru mirodenii, ierburi aromate, picante, nu a trecut neobservata! Si evident la fel de bine observat a fost si gestul unuia dintre noi care, candva, a intins in sos cu o bucata de paine.

 

PS: apropo de gesturi pe care noi le facem inconstient, dar pe care ea le retine imediat. Acum 2 saptamani eram toti in supermarket. Nu stiu cum a reusit Ana sa ia telefonul meu. La un moment dat il scapa din mana. Il ridica, se intoarce spre mine, imi trage marginea de jos a tricoului si incepe sa stearga cu ea ecranul telefonului. Ii spun lui Cristi ca nici nu-mi amintesc sa fi facut gestul asta, cum de-l stie?! Ajungem acasa si, dupa un oarecare interval de timp, ma pregatesc sa dau un telefon cuiva; fara sa-mi dau seama, sterg ecranul telefonului de tricou. Cristi imi atrage atentia: iata de unde stie Ana ce are de facut cand crede ca trebuie sa-l curete… Cateodata ma si sperie: cum de observa si retine atatea gesturi de care noi nici nu mai tinem seama?! Ce memorie, ce simt de observatie si ce putere de invatare poate avea daca, din toata joaca si alergatura ei, retine astfel de lucruri…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s