Degetul buclucas

Asta-seara Ana si-a prins degetul in token-ul de care tocmai ma folosisem eu. Si-a prins degetul aratator de la mana dreapta, iar cu mana stanga a inchis strans token-ul. Se uita la noi si a inceput chiar sa scanceasca. I-am luat mana, am desfacut “capcana” si si-a mangaiat degetul eliberat.

Desi nu imi place sa pup locul lovit ca sa treaca durerea (nu mi se pare ca transmite nimic acest lucru, prefer sa o iau in brate cu totul), nu ma pot abtine. Niciodata. Si nici Cristi nu poate. Asa ca cere el primul degetul aratator de la mana dreapta sa-l pupe, apoi il cer si eu. Bineinteles, lacrimile care oricum nu au curs si suspinele aferente au fost definitiv uitate. Insa seriozitatea cu care ne era intins la pupat degetul ghinionist era de milioane. Asa ca ii mai cere Cristi inca o data degetul sa-l pupe, ca sa treaca durerea. Primeste in schimb degetul aratator de la mana stanga….

Acum, din cele de mai sus, se pot trage unele concluzii. Da, o pupam des….

Vazand insa cum si-a strans singura degetul in token, mi-am amintit ca in lecturile mele am citit despre copii care se muscau de degete, sau chiar de maini, pentru ca voiau sa vada ce simt, cum se simte durerea si toata aceasta actiune ii facea sa invete ceva nou, sa fie mai prezenti si mai receptivi.

Bineinteles, am pupat la rand si aratatorul mainii stangi…

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s