Coana Mare

Sunt doua locuri de joaca pe care le frecventez, caci sunt mai curate. Astazi am fost la unul dintre ele; nu mai fusesem aici de vreo 2-3 saptamani.

Leagan, casuta, balansoar, roata… ma rog, activitati pentru copiii mari si mici. Pentru noi, astia si mai mari, sunt alte preocupari…

Vad ca vine si o doamna cu care vorbisem ultima data cand am fost aici, acum cateva saptamani. E asa, pe la vreo 60 de ani, masiva, cu ochelari si ochi ce te studiaza din cap pana in picioare. Coana Mare sa-i fie numele!

Ea isi dadea nepoata in leagan, eu m-am dus cu Ana tot acolo, la leaganul de alaturi.

Conversatia a fost ceva de genul:

Eu: Buna ziua!

Coana Mare:…

Mi s-ar fi parut normal sa raspunda la salutul meu, dar am depasit momentul.

Coana Mare: Cat are fetita?

Eu: 1 an si 5 luni.

Coana Mare: Vorbeste?

Eu: Nu, nu pe limba noastra, ci pe-a ei.

Coana Mare: Nu vorbeste???!!! Aaaaaa, pai nepotica mea la 7 luni turuia. Toate alea le stie si vorbesteeeeeee…. Acum, la 1 an si 10 luni n-o mai putem opri, de toate ne intreaba si ne povesteste.

Eu: Foarte bine. Dar stiti, fiecare copil se dezvolta diferit.

A evaluat-o pe Ana din priviri, m-a masurat pe mine de sus pana jos, apoi dupa privirea tampa care i s-a intiparit pe fata am tras concluzia ca nu, nu stia ca fiecare copil se dezvolta diferit…

Astazi ma duc la respectivul loc de joaca. O vad ca vine si ea, cu nepotica. Langa mine era si o mamica ce isi tinea in brate baietelul de 9 luni. Tocmai se daduse in balansoar, impreuna cu Ana.

Coana Mare – tinta la ea: Cat are baietelul?

Mamica de baietel: 9 luni.

Coana Mare: Si nu merge????!!!! Aaaaa, pai nepotica mea la 7 luni alerga!!!! Nu mai voia sa o tinem nici in brate, nici de mana… Mergea ea, singura!

Mamica de baietel: A inceput si el sa se ridice pe patut, face cativa pasi…

Coana Mare: Mda, baietii sunt mai inceti…

Mamica de baietel a mai inganat ceva, si apoi a plecat.

Adevarul e ca daca dai peste o Coana Mare de-asta, atotstiutoare, si iti tranteste niste replici de-astea, si mai esti si panicoasa, iti cam infige un ghimpe in inima.

Data viitoare cand o sa ma mai ia si pe mine la intrebari (sigur imi va veni din nou randul, ca suntem putine mame tinere pe-acolo si ne ia prin rotatie) de genul: “Vorbeste? Nu vorbeste?!!!” o sa-i spun ca Ana nu vorbeste inca, dar scrie deja. In islandeza!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s