Ea

Ea este perfecta. Ma uit la ea mereu si stiu ca am dreptate. Este perfecta nu pentru ca este a mea, ci pentru ca are anumite trairi si calitati pe care eu fie nu le-am avut niciodata, fie, daca le-am avut, le-am pierdut pe undeva pe drum sau le-am ascuns atat de bine ca nici nu stiu de le mai am sau nu.

O aud cum rade cu pofta. Este rasul perfect: sincer, din placere; este rasul plin care ii da si mai multa energie. Cand rade, o face cu toata fiinta ei: cu gura, cu ochiii, cu tot corpul.

O aud cum tropaie prin camera, cu pasii de obicei grabiti, dar hotarati. Are pasul perfect, de neoprit. Orice obstacol intalneste fie il calca direct, fie il ocoleste. Doar ca nu se opreste.

O aud cum suge degetul mare de la mana stanga. E zgomotul perfect: ritmat, cu pofta, cu placere. E zgomotul care parca ne linisteste pe amandoua.

O aud cum turuie pe limba ei, cum plescaie din buze inainte sa inceapa o propozitie noua. E conversatia perfecta, chiar daca nu o intelegem noi. Are intonatie, gesticuleaza, ii citesti pe fata o multime de cuvinte.

O simt cu ce placere perfecta, neprefacuta, isi trece mainile prin parul meu, si ma ciufuleste, ma mangaie, ma trage de el.

Simt concentrarea perfecta de care este capabila atunci cand trebuie sa faca ceva ce isi doreste, ceva ce i-a starnit curiozitatea, ceva ce TREBUIE sa faca.

Are o sinceritate in tot ceea ce face, atat de perfecta, incat aproape are forma. Privirea dreapta, infipta in ochiii nostri; acel “da” deschis, plin, care mi se lipeste de suflet de fiecare data cand il aud; lacrimile curse pe obraji atunci cand e nervoasa sau suparata; strangerea ei in brate, atat de tare, ca incepe sa tremure. Nimic nu e altceva, toate sentimentele, emotiile, privirile si gesturile sunt acelea care trebuie sa fie!

O vad cum creste. Da, e un cliseu, dar iata ca nu-l pot inlocui cu altceva: creste repede, mai repede decat pot eu intelege toate schimbarile prin care trece.

O vad bucuroasa, o vad nerabdatoare, o vad curioasa, o vad nervoasa, o vad linistita. O vad in perfectiunea ei si imi doresc sa lungesc aceste momente. Toate sentimentele si le traieste la vedere, nu ascunde nimic. Toate sunt la fel de intense, toate se succed atat de repede, si toate sunt de-o rotunjime si plinatate perfecte…

Ii simt mirosul perfect. Cat a fost sugar, niciodata nu mi s-a parut ca “miroase a lapte” asa cum mi se spunea; mirosea a copilul meu si atat. Este mirosul perfect, nu are nevoie de mai mult.

Astazi m-am asezat langa ea, in pat, in timp ce dormea de dupa-amiaza. Avea somnul perfect, linistit, stiindu-se iubita si ocrotita, stiindu-ma langa ea.

N-am dormit, n-am citit, n-am crosetat; am stat doar si am privit-o. Candva mi-ar fi fost greu sa cred ca vezi in fiecare secunda acelasi nas, aceeasi gura, aceiasi ochi, si nu te plictisesti. Acum am ajuns sa traiesc acest sentiment, aceasta placere de a privi un chip atat de perfect. Dormea linistita, intoarsa cu fata spre mine, cu gura putin deschisa si mainile in dreptul fetei. Daca as fi putut pastra momentul ala asa, undeva, intr-un borcan, sa-l mai scot din cand in cand si sa-l mai vad! As vrea sa-l pot pastra in suflet, sa-l retraiesc din cand in cand, macar. A fost liniste, dar parca m-a coplesit asa, o tristete, ca de sfarsit de lume. Pentru ca doare fiecare clipa care trece, pe care as vrea s-o intind ca si cand ar fi de guma…

Ana

M-am uitat la ea pana s-a trezit.

Acum o sa ma uit din cand in cand la o imagine care imi va strani in suflet amintiri si sentimente atat de puternice, ca uneori ma tem ca n-au sa mai incapa in el!

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s