Asa nu!

Alaltaieri merg cu Ana la farmacie sa cumpar cativa Pampers. Stau la coada, in timp ce Ana se plimba de colo-colo, uitandu-se prin vitrine, pe la reclame si vorbind de una singura, la o distanta de maxim 2 metri de mine. Doamna din fata mea isi termina cumparaturile, vine randul meu, farmacista imi aduce ce am cerut, scot banii sa platesc si ce sa vezi?! Cucoana din fata mea, care tocmai isi terminase cumparaturile, se duce la Ana, ii intinde mana si incepe, convingator: “Hai cu mine, vii? Haide, hai cu mine!” Ana, care de obicei nu se apropie de straini, aproape ca ii intinsese mana.

Bineinteles, las totul balta, si bani, si rand, si pampersi si ma duc la Ana, luand-o eu de mana si spunand cucoanei sa nu cumva sa mai faca ceea ce a facut. O fi ea in varsta, onorabila si cumsecade, dar nu permit strainilor sa imi atinga copilul, cu atat mai mult sa o ia de mana si sa o faca sa creada ca este in regula. Daca, Doamne fereste, maine ii spune acelasi lucru n pervers? Copilul va crede ca este bine sa aiba incredere si in el, sa-l ia de mana si sa plece? Cum sa iti treaca prin cap sa faci asa ceva? A, ca se mai opresc oamenii pe strada sau prin magazine si ii zambesc, ii fac cu mana, da, s-a mai intamplat si a fost totul in regula. Dar sa te duci la un copil atat de mic si sa incerci sa-l iei de mana, sa ii spui sa vina cu tine?! In conditiile in care vazuse ca ea sunt la rand, in spatele ei.

Am mai patit ceva oarecum asemanator asta-vara: m-am asezat cu Ana pe o banca iar vizavi de noi erau trei doamne care isi sarbatoreau iesirea la pensie cu pufuleti, prajituri si niste bere (fara alcool, din cate am auzit-o pe una dintre ele spunand). Toate bune si frumoase, bravo lor, sa isi manance pensia sanatoase! Una dintre ele vine tinta la Ana cu un pumn de pufuleti si da sa ii puna in mana. M-am opus, bineinteles, desi nici macar nu se gandise sa ma intrebe. Cica pofteste fata, ca se uita la ele cum mananca. Bun, si daca s-ar fi uitat uitat la o punga cu soda caustica, i-ar fi dat si din aia, ca poftea?!

Oricum, la cate intamplari de genul asta am citit ca patesc mamele ce ies cu copiii pe-afara…. eu pot sa spus ca n-am trait prea multe. Totusi, intamplarea de alaltaieri inca imi sta ca un ghimpe in cap. Cum sa faci asa ceva?!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s