O noua pasiune

Cred ca se face luna curand de cand Ana citeste reviste. A inceput cu o revista “Pap tot” care, saraca, a dat tot ce-a avut mai bun: copertile, paginile… si inca mai rezista cotorul cu cateva foi lipite muuuuult prea bine. A invatat toate legumele si fructele, pentru ca, de fapt, ele erau atractia. Apoi a invatat diversele tacamuri ce apareau prin fotografii. Apoi am trecut la accesoriile copiilor de prin paginile revistei. Doamne, mi-am amintit de catalogul de haine de la Coccodrillo: ce viata lunga a avut! Ma plicitsisem sa-l mai vad prin casa, plin de pete, jumulit, plin de bale, mazgalit cu carioca… dar chiar nu m-am indurat sa-i fac vant, ca prea ii era drag!

Intre timp, nici nu mai stiu de unde a luat-o, m-am trezit ca frunzareste o revista cu niste haine…  Asa ca a invatat tot felul de accesorii vestimentare, de briz-brizuri si altele asemenea.

Cand spun ca le-a invatat inseamna ca, orice pagina as deschide din revistele de mai sus, imi poate arata scortisoara, sau ochelarii de soare, sau inghetata, sau pantofii cu paiete. Bineinteles, studiaza intai pagina si apoi indica foarte clar obiectul mentionat de mine.

Iar cand spun ca citeste inseamna ca se aseaza comod pe canapea, tine revista deschisa, cu ambele maini, si turuie pe limba ei. Uneori chiar urmareste randurile cu aratatorul…

Ieri i-am luat o alta revista, ceva cu secrete de prin bucatarie. Prima data a rupt 16 pagini odata (le-am lipit inapoi cu scotch) si acum studiem impreuna fructele exotice din paginile revistei (bine, recunosc, mie imi curg balele pe la niste prajituri…).

Concluzii:

– ii plac hainele cu buline, nu cele cu dungi;

– ca accesorii prefera gentile, nu curelele;

– fructele si legumele de pe la noi o atrag mai mult decat cele exotice (le vede mai des);

– revistele astea de la chiosc au si ele ceva bun: invata cuvinte noi si pot fi rupte fara emotii;

– mai bine citesc retete decat preturi de catalog Lego (da, bineinteles, citim in continuare).

Are si carti cu legume si fructe, foarte frumoase si foarte explicite; dar o atrag mai mult prezentarile din reviste, probabil pentru ca sunt reale, nu desenate.

Cartile cu povesti isi au si ele locul lor. Si citim si din ele, regulat; uneori la cerere, alteori pentru ca trebuie sa facem ceva inainte de somn.

Cred ca totusi voi pastra, daca rezista pana la final, catalogul Coccodrillo (acum zace pe undeva, prin patut) si revista “Pap tot!”. Parca deja au asa, un aer “vintage” cu paginile rupte si mototolite, cu fetele personajelor de prin ele mazgalite cu diverse carioci…

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s