O amintire… de neuitat

Prima saptamana acasa cu Ana, dupa ce ne-am intors de la maternitate. Multe emotii, multe necunoscute, multe griji, multe surprize.

Dar o anumita intamplare a marcat aceasta prima satamana.

Eu ii schimbam pampersul pe masuta de infasat, Cristi langa mine. O vedem ca se screme. Bun, face caca. Asa cum facuse de atatea ori pana atunci.

Fratilor, de data asta a tasnit un proiectil la aproape 1 metru si jumatate. Am sarit in laturi, eu la dreapta, Cristi la stanga. Razant, m-a nimerit. Buimaci, ne uitam la proiectilul care se scurgea, incet, de pe sifonier.

Sperietura, ca sperietura, dar hohotele de ras de dupa eveniment au meritat tot spalatul si stersul de dupa. Cum a fost posibil sa iasa asa ceva dintr-o copil atat de mic?!

Asa ceva?!

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s