Despre rabdare

Primul dintr-o serie de sute de postari cu aceasta tema. Bine, cateva le-am ratat deja pana acum, ca blog-ul e nou-nout, iar memoria mea s-a mai invechit intre timp.

Seara de 30 decembrie 2014. Pe la ora 21.00 pregatim copilul de baie. Ne jucam, ne lalaim in apa, ne spalam, ne stergem si ne bagam in pijamale. Doar Ana, dar asa imi este mai usor sa povestesc, la plural. Ii iau o carte cu povesti, alta decat cea pe care o citim de cateva zeci de ori pe zi (asta o sa fie o postare separata). Ii aducem biberonul cu lapte. Scena de somn este pregatita. Sau poate ca nu…. In ciuda semi-intunericului din camera, Ana vede ca i-am strecurat sub nas alta carte. Deci nu-i a buna…. Luam Cartea (cu “C” mare, ca altfel nu stiu cum sa-i mai zic). Ne punem pe citit, de la prima pagina. Gesturile Anei sunt identice, de la poezie la poezie si de la cantecel la cantecel cu gesturile pe care le face de fiecare data; spre exemplu, la versul “Catelus cu parul cret” imi baga mana in par si ma ciufuleste putin; la “Zdreanta” vede desenate niste potcoave in respectiva magazie si isi bate talpile… Si tot asa.

Intre timp, ii dau si biberonul cu lapte. Cand e aproape pe terminare cu laptele, ochiii inchisi, respiratia linistita, se ineaca, incepe sa tuseasca, da sa vomite, iar tuseste… In fine, dupa cateva minute bune se linisteste. Ne intoarcem la scena de somn.

Isi ia singura cartea si incepe sa o rasfoiasca, vorbind pe limba ei cu fiecare personaj de pe fiecare pagina. Bun, haide si Cristi in pat, sa fie cat mai autentica scena de somn.

As, trecuse momentul. Incepe Ana sa vorbeasca, asezata in fund. La un moment dat, imi arata scutecul si olita… Vrea sa faca pipi. O pun pe olita, face, isi ia niste sosete si o pereche de pantaloni de pe patut si hai la vorba. Bun, in cele din urma reusesc sa o scol, o spal, o impachetez la loc si hai la somn.

Aiurea… Cumva agatase din baie niste sticlute colorate (jucarie pe care i-am facut-o azi, o sa povestesc). Hai joaca acum cu sticlutele… In cele din urma, recuperam cartea, ea cu sticlutele, eu cu cititul, cred ca am nimerit-o. Nu….

Iara imi arata olita, iar o asez, face pipi, o spal, o impachetez, ne bagam in pat. Pai abia ca i-a trecut somnul, si da sa coboare….

In cele din urma o convingem si o vad ca adoarme… era ora 00.30!

A, si asta dupa o zi in care m-am simtit iar rau, din cauza unei raceli nesuferite!

Ce ti-e si cu rabdarea asta! Candva credeam ca am destula, dar nu mi-am inchipuit ca este chiar atat de multa! Si pe zi ce trece imi dau seama ca, desi ajung uneori pe marginea “prapastiei”, tot mai gasesc rezerve de fiecare data. Ca o fi calitate, ca o fi defect, ca te nasti cu ea sau nu, e tare buna rabdarea asta! Asa ca da-ne Doamne rabdare. Multa. Si fara tutun!

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s