La cumparaturi

Chiar inainte de-a o naste pe Ana, imi imaginam ca mersul la cumparaturi (in piata, in supermarket, in mall) cu un copil mic sau foarte mic, este o provocare. Ei bine, ajungand in momentul respectiv, am luat situatia ca atare si nu a mai parut la fel de complicat.

La piata am mers cu ea de la inceput. Singurul inconvenient era accesul printre randurile cu zarzavaturi, legume, fructe. Asta pana am trecut la manduca, iar acum pe jos sau in brate – orice varianta este mai usoara decat sa merg cu caruciorul.

Initial, cand era mica-mica, dormea pe oriunde mergeam. Mai apoi lucrurile s-au schimbat radical…

La piata ii place. Are ocazia sa vada o multime de forme si culori, si sa simta tot pe atatea mirosuri si arome. Zilele trecute a trebuit sa ne oprim ca sa pipaie cativa dovleci. Tot saptamana trecuta am observat cum mirosea prin aer cand am trecut pe langa cineva care vindea legaturi de cimbru uscat. Sper doar ca mersul la piata sa ramana pentru ea o experienta la fel de placuta cum este pentru mine.

Iesirile la cumparaturi in supermarket incep sa devina, si ele, din ce in ce mai distractive. Fara ghilimele si fara gluma. Chiar e frumos!

Pe la inceputul lui decembrie ies cu Ana la obisnuita plimbare de (minim) 1 ora, pe-afara. Nu mai luam caruciorul ca daca o pun in el, adorme, si nu asta e ideea plimbarii. Nu prea merge deloc nici pe jos, ca ii e cam lehamite: cizme, haine groase… si nici nu sunt peste tot balti sau nameti, asa ca…. Tin copilul in brate si mergem in pas vioi. La intoarcere ma gandesc sa o tai prin Kaufland, fara sa intru in magazin, doar sa scurtez drumul catre casa. Ma gandesc si sa o pun pe Ana pe banda rulanta, ca n-am pus-o niciodata, si sa vada si ea ce misto e la coborare. Ana, bineinteles, se gandeste si ea la ceva: daca tot e misto banda, hai sa ne mai dam o tura…. si inca una… si uite asa urcam pe-o parte, coboram pe alta de cateva ori. Dar ea se mai gandeste si ca ar fi interesant sa urcam pe unde se coboara, si viceversa… si daca tot se distreaza asa bine, se gandeste ea ca ar trebui totusi sa intram si in magazin. Initial am crezut ca vrea doar la bradul de la intrare… Aiurea! Hai sa dam o tura si pe la raionul cu servetele si hartie igienica (asta e nou in topul preferintelor); si hai si pe la cel cu bere, sa pipaie toate cutiile si sticlele (si asta e nou). In cele din urma, ajungem la raionul preferat: decoratiuni de Craciun. Si se pune iarasi Ana sa aranjeze globurile, si mosii, si fulgii, si lumanarile… de zici ca o plateau aia cu ora… Asa ca stam (din nou) vreo 45 de minute sa asezam rafturile la Kaufland (amandoua, ca ce lua ea, eu trebuia sa pun inapoi…). Deci da, am avut o experienta faina! Iar!

Desigur, activitatea de la raionul cu decoratiuni se poate face si la in alta parte… la lactate in Auchan, spre exemplu, asa cum se poate vedea mai jos: a aranjat cu migala, intr-un echilibru care imi cam dadea emotii, o multime de sticle de lapte si iaurt, insa neaparat pe marginea raftului!

ana in magazin

Oricat am sta dupa Ana, timpul nu-l consider pierdut: placerea si seriozitatea cu care face re-aranjarea rafturilor cred ca merita orice efort din partea noastra!

Cumparaturile in mall-uri sunt putin diferite. De obicei mergem pe-acolo cand trebuie sa ii luam haine si incaltaminte. Si deja avem negocieri de purtat: hainele alese de noi nu sunt mereu pe gustul ei, asa ca refuza cu hotarare sa probeze ceva ce nu ii place. Se plimba insa printre rafturi si isi alege singura hainele pe care ar vrea sa i le cumparam… haine care, uneori, nu sunt pe lista de cumparaturi…. Pana la urma o scoatem cumva la capat, dar a inceput sa fie greu…

Pregatirea pentru plecat de-acasa la cumparaturi… e si ea ceva de povestit, de obicei..

Din 20 septembrie Ana umbla singura, asa ca misuna peste tot prin casa. Intr-o zi de la sfarsit de saptamana ne pregatim toti 3 sa iesim afara, dupa ce facem curatenia (aproape) generala. Ultimul care iese din casa da cu mopul, ca sa fie podeaua uscata cand ne intoarcem. Bun… ma pregatesc eu, apoi gata si Cristi si imbracam si copchila (ultima, ca sa nu stea gatita de oras in casa prea mult timp). Galeata cu rivexu’, apa si mopu’ pregatita si ea, doar sa fie folosita de ultimul care iese pe usa. O vedem pe Ana ca ii tot da ocol, se tot uita la ea, ba se intinde chiar spre mop. Interpreteaza corect privirile noastre (stateam la cativa pasi distanta, gata sa prevenim “tragedia”, dar fara sa intervenim inca) si in cele din urma se indeparteaza de galeata. Face cativa pasi, apoi nu stiu cum isi da cu stangul in dreptul, da sa cada, face vreo doi pasi uriasi si, ca sa previna cazatura, baga mana fix in galeata cu rivexu’, apa si mopu’…. Deci respirat adanc, intors din drum, schimbat copil de haine, spalat copil, imbracat copil cu altceva si iesit urgent pe usa, ca cine stie ce mai facea…

Si toate cele povestite sunt doar asa, aduceri aminte din vremurile cand nu incepusem sa scriu acest jurnal. Cred ca vor mai urma (destul de multe) postari pe tema asta….

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s