Una din acele zile

Da, astazi a fost una din acele zile. De care probabil nu-mi voi mai aminti luna viitoare.

Am vazut vineri ca Anei ii curge nasul mai mult decat de obicei. Iesim la obisnuita plimbare si trec pe la farmacie. Ana nu a racit niciodata, dar zic sa ma pregatesc din timp.

Trebuie sa spun ca, pe langa vizitele standard la pediatra ce o urmareste pe Ana de la nastere, mai facem vizite regulate si la o alta doamna doctor ce este atat medic neonatolog, cat si pediatru, dar si specialist homeopat. Asa ca am o schema de tratament bazata pe produse homeopatice, recomandate de ea.

Bun, asadar de vineri seara incepem cu doza recomandata de oscillococcinum si coryzalia. Noaptea a fost cam agitata, in sensul ca am fost nevoiti sa folosim spray-ul cu apa de mare si aspiratorul nazal. Sambata dimineata ii curgea nasul in continuare, dar facem plimbarea zilnica. Toata ziua i-a curs nasul, iar seara au inceput sa-i lacrimeze si ochiii. Am continuat cu dozele de oscillococcinum si coryzalia, am crescut umiditatea in camera, am pus picaturi de ulei de eucalipt pe o compresa sterila pe care apoi am agatat-o de-un colt pe un raft pentru a maximiza efectul acestuia si i-am facut o baie mai aburinda (ca sa zic asa) in care am pus sare de mare si 2-3 picaturi de ulei esential de eucalipt. Apoi lapte cald, ceai de musetel si miere de tei.

Starea ei generala a fost foarte buna: o melodie irlandeza, mai bine zis “irish drinking song” interpretata de Flogging Molly a facut-o sa danseze!

Duminica ne continuam tratamentul, dar mucii si ochiii tot curg ca din robinet! Prieteni de nadejde: apa de mare si aspiratorul nazal. Initial s-a opus hotarat folosirii lor, dar a vazut ca e mult mai bine dupa si le-a acceptat fara probleme. Ba vazand si interpretarea noastra (fara cusur, zicem noi) cum ca si noi le foloseam, totul a decurs foarte bine. Seara a trecut cu ras si jocuri.

Si vine ziua de azi. Cand se trezeste Ana doar cu mine acasa, (ca de, cineva trebuie sa aduca si bani) si vede ca portia de alintat s-a injumatatit, nu-i deloc, dar deloc, multumita. Si ce s-a gandit ea: sa o compenseze prin plans, proteste si tinut in brate. Criza de plans a fost declansata de momentul in care, desi i-am dat pantofii rosii pe care ii iubeste atat de mult, nu i-am dat peste ei si o pereche de sosete asa cum a vrut. Si de aici s-a rupt filmul…. pentru vreo 3 ore! Plans, maraiala, tinut in brate, pupat, plimbat prin camera…. Cu greu am reusit sa aerisesc, pentru ca asta voiam sa fac neaparat. A fost pentru prima data cand nu am reusit sa o scot afara: eu o imbracam, ea se dezbraca.

Masa de pranz a decurs in aceeasi nota. Bine ca a mancat ciorba, felul doi nu prea a convins-o, iar salata de sfecla care ii place atat de mult a ramas neatinsa.

Dupa tot programul asta a adormit. Deci mi-am luat pauza de mers la toaleta, inghitit resturile de mancare ramase de la Ana si, in fine, a doua ceasca de cafea (pe prima am inghitit-o cu noduri printre suspinele ei, asa ca nu-mi mai amintesc de ea). Acum reusesc sa scriu postul asta cu varfurile buricelor de la degetele aratatoare: putin mai mult zgomot si se aude foiala in pat!

Asadar, iata cum ne-am petrecut prima raceala a Anei…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s